1 ( Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

(92: 1) Psaume. Cantique pour le jour du sabbat. (92: 2) Il est beau de louer l'Éternel, Et de célébrer ton nom, ô Très Haut!

2 s ă vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

(92: 3) D'annoncer le matin ta bonté, Et ta fidélité pendant les nuits,

3 c u instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.

(92: 4) Sur l'instrument à dix cordes et sur le luth, Aux sons de la harpe.

4 C ăci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

(92: 5) Tu me réjouis par tes oeuvres, ô Éternel! Et je chante avec allégresse l'ouvrage de tes mains.

5 C ît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!

(92: 6) Que tes oeuvres sont grandes, ô Éternel! Que tes pensées sont profondes!

6 O mul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

(92: 7) L'homme stupide n'y connaît rien, Et l'insensé n'y prend point garde.

7 D acă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

(92: 8) Si les méchants croissent comme l'herbe, Si tous ceux qui font le mal fleurissent, C'est pour être anéantis à jamais.

8 D ar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!

(92: 9) Mais toi, tu es le Très Haut, A perpétuité, ô Éternel!

9 C ăci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.

(92: 10) Car voici, tes ennemis, ô Éternel! Car voici, tes ennemis périssent; Tous ceux qui font le mal sont dispersés.

10 D ar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

(92: 11) Et tu me donnes la force du buffle; Je suis arrosé avec une huile fraîche.

11 O chiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

(92: 12) Mon oeil se plaît à contempler mes ennemis, Et mon oreille à entendre mes méchants adversaires.

12 C el fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

(92: 13) Les justes croissent comme le palmier, Ils s'élèvent comme le cèdre du Liban.

13 C ei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

(92: 14) Plantés dans la maison de l'Éternel, Ils prospèrent dans les parvis de notre Dieu;

14 E i aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

(92: 15) Ils portent encore des fruits dans la vieillesse, Ils sont pleins de sève et verdoyants,

15 c a să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

(92: 16) Pour faire connaître que l'Éternel est juste. Il est mon rocher, et il n'y a point en lui d'iniquité.