1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:

2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Oh! que ne puis-je être comme aux mois du passé, Comme aux jours où Dieu me gardait,

3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

Quand sa lampe brillait sur ma tête, Et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!

4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

Que ne suis-je comme aux jours de ma vigueur, Où Dieu veillait en ami sur ma tente,

5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

Quand le Tout Puissant était encore avec moi, Et que mes enfants m'entouraient;

6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

Quand mes pieds se baignaient dans la crème Et que le rocher répandait près de moi des ruisseaux d'huile!

7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Si je sortais pour aller à la porte de la ville, Et si je me faisais préparer un siège dans la place,

8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Les jeunes gens se retiraient à mon approche, Les vieillards se levaient et se tenaient debout.

9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Les princes arrêtaient leurs discours, Et mettaient la main sur leur bouche;

10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

La voix des chefs se taisait, Et leur langue s'attachait à leur palais.

11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

L'oreille qui m'entendait me disait heureux, L'oeil qui me voyait me rendait témoignage;

12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours, Et l'orphelin qui manquait d'appui.

13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

La bénédiction du malheureux venait sur moi; Je remplissais de joie le coeur de la veuve.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Je me revêtais de la justice et je lui servais de vêtement, J'avais ma droiture pour manteau et pour turban.

15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

J'étais l'oeil de l'aveugle Et le pied du boiteux.

16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

J'étais le père des misérables, J'examinais la cause de l'inconnu;

17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Je brisais la mâchoire de l'injuste, Et j'arrachais de ses dents la proie.

18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Alors je disais: Je mourrai dans mon nid, Mes jours seront abondants comme le sable;

19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

L'eau pénétrera dans mes racines, La rosée passera la nuit sur mes branches;

20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Ma gloire reverdira sans cesse, Et mon arc rajeunira dans ma main.

21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

On m'écoutait et l'on restait dans l'attente, On gardait le silence devant mes conseils.

22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Après mes discours, nul ne répliquait, Et ma parole était pour tous une bienfaisante rosée;

23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Ils comptaient sur moi comme sur la pluie, Ils ouvraient la bouche comme pour une pluie du printemps.

24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Je leur souriais quand ils perdaient courage, Et l'on ne pouvait chasser la sérénité de mon front.

25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

J'aimais à aller vers eux, et je m'asseyais à leur tête; J'étais comme un roi au milieu d'une troupe, Comme un consolateur auprès des affligés.