1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.