1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,, Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

2 T rezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

3 R idică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

4 D oamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

5 Î i hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

6 N e faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

7 R idică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

8 T u ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

9 A i făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

10 M unţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

11 Î şi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

12 P entruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

14 D umnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

15 O croteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

16 E a este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

17 M îna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

18 Ş i atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

19 D oamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!