1 ( Către mai marele cîntăreţilor.,, Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2 D impotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.

3 C ei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.

4 A u o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

5 c are n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6 D umnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7 S ă se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

8 S ă piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

9 Î nainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

10 C el fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

11 Ş i atunci oamenii vor zice:,, Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``