1 I osif nu s'a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat:,, Scoateţi afară pe toată lumea.`` Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s'a făcut cunoscut fraţilor săi.

2 A izbucnit într'un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.

3 I osif a zis fraţilor săi:,, Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?`` Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

4 I osif a zis fraţilor săi:,, Apropiaţi-vă de mine.`` Şi ei s'au apropiat. El a zis:,, Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.

5 A cum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m'aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu înaintea voastră.

6 I ată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.

7 D umnezeu m'a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire.

8 A şa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului.

9 G răbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i:,, Aşa a vorbit fiul tău Iosif:, Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!

10 V ei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.

11 A colo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.

12 V oi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.

13 I storisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.``

14 E l s'a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.

15 A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

16 S 'a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

17 F araon a zis lui Iosif:,, Spune fraţilor tăi:, Iată ce să faceţi:,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;

18 l uaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.

19 A i poruncă să le spui:,, Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.

20 S ă nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.``

21 F iii lui Israel au făcut aşa. Iosif le -a dat cară, după porunca lui Faraon; le -a dat şi merinde pentru drum.

22 L e -a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i -a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.

23 T atălui său i -a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.

24 A poi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le -a zis:,, Să nu vă certaţi pe drum.``

25 E i au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

26 Ş i i-au spus:,, Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.`` Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu -i credea.

27 C înd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să -l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s'a înviorat.

28 Ş i Israel a zis:,, Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să -l văd înainte de moarte.``