1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

2 A stfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

3 C înd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

4 C a voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5 v 'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6 D acă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7 D ar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

8 M 'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

9 M ă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

10 E i deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

11 D umnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

12 E ram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

13 S ăgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

14 m ă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15 M i-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

16 P lînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17 T otuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18 P ămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

19 C hiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20 P rietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21 s ă facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22 C ăci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.