1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,, cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

2 S trig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

3 T otuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

4 Î n Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.

5 S trigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

6 D ar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

7 T oţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

8 S 'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

9 D a, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;

10 d e cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

11 N u Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

13 Î şi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

14 A m ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

15 M i se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

16 C ăci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

17 t oate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

18 î şi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

19 D ar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

20 S capă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

21 S capă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

22 V oi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 C ei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!

24 C ăci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.

25 Î n adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.

26 C ei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

27 T oate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.

28 C ăci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.

29 T oţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

31 A ceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.