1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),, Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2 D oamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3 E u strig:, Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4 M ă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5 m ă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6 D ar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7 A tunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8 D in nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10 C ălărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11 Î ntunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 D in strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 D omnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15 A tunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 E l Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17 m 'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18 E i năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 E l m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20 D omnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21 c ăci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 T oate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23 A m fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24 D eaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25 C u cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 c u cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 T u mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28 D a, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29 C u Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 C ăile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 C ăci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 D umnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 E l îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34 E l îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 T u îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 T u lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37 U rmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38 Î i zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39 T u mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40 T u faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 E i strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 Î i pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 T u mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44 E l ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 F iilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46 T răiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47 D umnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48 ş i mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 D eaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50 E l dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.