1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),, Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Te amo, oh Jehová, fortaleza mía.
2 D oamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Jehová, roca mía y castillo mío, y mi libertador; Dios mío, fortaleza mía, en él confiaré; Mi escudo, y la fuerza de mi salvación, mi alto refugio.
3 E u strig:, Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Invocaré a Jehová, quien es digno de ser alabado, Y seré salvo de mis enemigos.
4 M ă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
Las olas de la muerte me envolvían, Y torrentes de perversidad me atemorizaron.
5 m ă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
Ligaduras del Seol me rodearon, Me tendieron lazos de muerte.
6 D ar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
En mi angustia invoqué a Jehová, Y clamé a mi Dios. Él oyó mi voz desde su templo, Y mi clamor llegó delante de él, a sus oídos.
7 A tunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
La tierra fue sacudida y tembló; Se conmovieron los cimientos de los montes, Y se estremecieron, porque se indignó él.
8 D in nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Humo subió de su nariz, Y de su boca fuego consumidor; Carbones fueron por él encendidos.
9 A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
Inclinó los cielos, y descendió; Y había densas nubes debajo de sus pies.
10 C ălărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Cabalgó sobre un querubín, y voló; Voló sobre las alas del viento.
11 Î ntunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
Puso tinieblas por su escondedero, por cortina suya alrededor de sí; Oscuridad de aguas, espesos nubarrones.
12 D in strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
Por el resplandor de su presencia, sus nubes se deshicieron En granizo y centellas.
13 D omnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
Tronó en los cielos Jehová, Y el Altísimo dio su voz; Granizo y centellas de fuego.
14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
Envió sus saetas, y los dispersó; Lanzó relámpagos, y los destruyó.
15 A tunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
El fondo del mar apareció a la vista, Y quedaron al descubierto los cimientos del mundo, Ante tu imprecación, oh Jehová, Por el resoplido del aliento de tu nariz.
16 E l Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
Desde el cielo alargó su mano y me agarró, Me sacó de las profundas aguas.
17 m 'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
Me libró de mi poderoso enemigo, Y de los que me aborrecían; pues eran más fuertes que yo.
18 E i năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
Me asaltaron en el día de mi quebranto, Mas Jehová fue mi apoyo.
19 E l m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
Me sacó a lugar espacioso; Me libró, porque me amaba.
20 D omnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
Jehová me retribuye conforme a mi justicia; Conforme a la limpieza de mis manos me ha recompensado.
21 c ăci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
Porque yo he guardado los caminos de Jehová, Y no me aparté impíamente de mi Dios.
22 T oate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
Pues todos sus juicios estuvieron delante de mí, Y no me he apartado de sus estatutos.
23 A m fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
Fui fiel para con él, y me he guardado de mi maldad,
24 D eaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
Por lo cual me ha recompensado Jehová conforme a mi justicia; Conforme a la pureza de mis manos delante de su vista.
25 C u cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
Con el misericordioso te mostrarás misericordioso, Y recto para con el hombre íntegro.
26 c u cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
Puro te mostrarás para con el puro, Y con el ladino, sagaz.
27 T u mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
Porque tú salvas a la gente humilde, Y humillas los ojos altivos.
28 D a, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
Tú encenderás mi lámpara; Jehová mi Dios alumbrará mis tinieblas.
29 C u Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
Contigo desbarataré ejércitos, Y con mi Dios asaltaré muros.
30 C ăile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
En cuanto a Dios, perfecto es su camino, Y acrisolada la palabra de Jehová; Escudo es a todos los que en él esperan.
31 C ăci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
Porque ¿quién es Dios sino sólo Jehová? ¿Y qué roca hay fuera de nuestro Dios?
32 D umnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
Dios es el que me ciñe de poder, Y quien hace perfecto mi camino;
33 E l îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
Quien hace mis pies como de ciervas, Y en las alturas me sostiene en pie;
34 E l îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
Quien adiestra mis manos para la batalla, Para entesar con mis brazos el arco de bronce.
35 T u îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
Me diste asimismo el escudo de tu salvación; Tu diestra me sustentó, Y tu benignidad me ha engrandecido.
36 T u lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
Ensanchaste el camino debajo de mis pasos, Y mis pies no han resbalado.
37 U rmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
Perseguí a mis enemigos, y los alcancé, Y no volví hasta acabarlos.
38 Î i zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
Los herí de modo que no se levantasen; Cayeron debajo de mis pies.
39 T u mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
Pues me ceñiste de fuerzas para la pelea; Has humillado a mis enemigos debajo de mí.
40 T u faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
Has hecho que mis enemigos me vuelvan las espaldas, Para que yo destruya a los que me aborrecen.
41 E i strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
Clamaron, y no hubo quien salvase; Aun a Jehová, pero no los oyó.
42 Î i pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
Y los molí como polvo delante del viento; Los desmenucé como lodo de las calles.
43 T u mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
Me has librado de las contiendas del pueblo; Me has hecho cabeza de naciones; Pueblo que yo no conocía me sirve.
44 E l ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
En cuanto me oyen, me obedecen; Los hijos de extranjeros se sometieron a mí.
45 F iilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
Los extranjeros palidecieron Y salieron temblando de sus encierros.
46 T răiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
Viva Jehová, y bendita sea mi roca, Y enaltecido sea el Dios de mi salvación;
47 D umnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
El Dios que venga mis agravios, Y somete pueblos debajo de mí;
48 ş i mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
El que me libra de mis enemigos, Y aun me eleva sobre los que se levantan contra mí; Me libra del varón violento.
49 D eaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
Por tanto yo te confesaré entre las naciones, oh Jehová, Y cantaré a tu nombre.
50 E l dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
Grandes triunfos da a su rey, Y hace misericordia a su ungido, A David y a su descendencia, para siempre.