1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Mi aliento se agota, se acaban mis días, Y me está preparado el sepulcro.

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

No hay conmigo sino escarnecedores, Y mis ojos pasan las noches en amarguras.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Dame fianza, oh Dios; sea mi protección cerca de ti, Ya que nadie quiere estrechar mi mano.

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Porque a éstos les has escondido de su corazón la inteligencia; Por tanto, no prevalecerán.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

El que traiciona a sus amigos con lisonjas, Los ojos de sus hijos languidecerán.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Él me ha puesto como proverbio de las gentes, Y delante de ellos he sido como una escupidera.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

Mis ojos se oscurecieron por el dolor, Y mis miembros todos son como sombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Los rectos se maravillarán de esto, Y el inocente se indignará contra el impío.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

No obstante, el justo proseguirá su camino, Y el limpio de manos aumentará su fuerza.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Pero volved todos vosotros, y venid ahora, Y no hallaré entre vosotros ni un sabio.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Pasaron mis días, fracasaron mis planes, Los designios de mi corazón.

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Cambian la noche en día, Y la luz se acerca delante de las tinieblas.

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Pero ¿qué espero?, el Seol es mi casa; Haré mi cama en las tinieblas.

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

A la podredumbre he dicho: Mi padre eres tú; A los gusanos: Mi madre y mi hermana.

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¿Dónde, pues, estará ahora mi esperanza? Y mi esperanza, ¿quién la verá?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

A la profundidad del Seol descenderá conmigo, Y juntamente descansará en el polvo.