1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Mi espíritu está quebrantado, mis días extinguidos, el sepulcro está preparado para mí.

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

No hay sino escarnecedores conmigo, y mis ojos miran su provocación.

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Coloca, pues, contigo una fianza para mí; ¿quién hay que sea mi fiador ?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Porque has escondido su corazón del entendimiento, por tanto no los exaltarás.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Al que denuncie a sus amigos por una parte del botín, a sus hijos se les debilitarán los ojos.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Porque El me ha hecho proverbio del pueblo, y soy uno a quien los hombres escupen.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

Mis ojos se oscurecen también por el sufrimiento, y mis miembros todos son como una sombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Los rectos se quedarán pasmados de esto, y el inocente se indignará contra el impío.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

Sin embargo el justo se mantendrá en su camino, y el de manos limpias más y más se fortalecerá.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Pero volveos todos vosotros, y venid ahora, pues no hallo entre vosotros a ningún sabio.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Mis días han pasado, se deshicieron mis planes, los deseos de mi corazón.

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Algunos convierten la noche en día, diciendo: “La luz está cerca”, en presencia de las tinieblas.

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Si espero que el Seol sea mi casa, hago mi lecho en las tinieblas;

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

si digo al hoyo: “Mi padre eres tú”, y al gusano: “Mi madre y mi hermana”,

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¿dónde está, pues, mi esperanza ?, y mi esperanza ¿quién la verá?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

¿Descenderá conmigo al Seol? ¿Nos hundiremos juntos en el polvo?