1 ( O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Oye, oh Señor, una causa justa; atiende a mi clamor; presta oído a mi oración, que no es de labios engañosos.

2 S ă se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Que mi vindicación venga de tu presencia; que tus ojos vean con rectitud.

3 D acă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Tú has probado mi corazón, me has visitado de noche; me has puesto a prueba y nada hallaste; he resuelto que mi boca no peque.

4 C ît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

En cuanto a las obras de los hombres, por la palabra de tus labios yo me he guardado de las sendas de los violentos.

5 p aşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Mis pasos se han mantenido firmes en tus senderos. No han resbalado mis pies.

6 S trig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Yo te he invocado, oh Dios, porque tú me responderás; inclina a mí tu oído, escucha mi palabra.

7 A rată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Muestra maravillosamente tu misericordia, tú que salvas a los que se refugian a tu diestra huyendo de los que se levantan contra ellos.

8 P ăzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Guárdame como a la niña de tus ojos; escóndeme a la sombra de tus alas

9 d e cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

de los impíos que me despojan, de mis enemigos mortales que me rodean.

10 E i îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

Han cerrado su insensible corazón; hablan arrogantemente con su boca.

11 S e ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

Ahora nos han cercado en nuestros pasos; fijan sus ojos para echar nos por tierra,

12 P arcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

como león que ansía despedazar, como leoncillo que acecha en los escondrijos.

13 S coală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Levántate, Señor, sal a su encuentro, derríbalo; con tu espada libra mi alma del impío,

14 S capă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

de los hombres, con tu mano, oh Señor, de los hombres del mundo, cuya porción está en esta vida, y cuyo vientre llenas de tu tesoro; se llenan de hijos, y dejan lo que les sobra a sus pequeños.

15 D ar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

En cuanto a mí, en justicia contemplaré tu rostro; al despertar, me saciaré cuando contemple tu imagen.