1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Entonces respondió Elifaz temanita, y dijo:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Si alguien osara hablarte, ¿te pondrías impaciente? Pero ¿quién puede abstenerse de hablar ?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

He aquí, tú has exhortado a muchos, y las manos débiles has fortalecido.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Al que tropezaba tus palabras han levantado, y las rodillas débiles has robustecido.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Pero ahora que te ha llegado a ti, te impacientas; te toca a ti, y te desalientas.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

¿No es tu temor a Dios tu confianza, y la integridad de tus caminos tu esperanza?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Recuerda ahora, ¿quién siendo inocente ha perecido jamás ? ¿O dónde han sido destruidos los rectos ?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Por lo que yo he visto, los que aran iniquidad y los que siembran aflicción, eso siegan.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Por el aliento de Dios perecen, y por la explosión de su ira son consumidos.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

El rugido del león, el bramido de la fiera y los dientes de los leoncillos son quebrantados.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

El león perece por falta de presa, y los cachorros de la leona se dispersan.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Una palabra me fue traída furtivamente, y mi oído percibió un susurro de ella.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Entre pensamientos inquietantes de visiones nocturnas, cuando el sueño profundo cae sobre los hombres,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

me sobrevino un espanto, un temblor que hizo estremecer todos mis huesos.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Entonces un espíritu pasó cerca de mi rostro, y el pelo de mi piel se erizó.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Algo se detuvo, pero no pude reconocer su aspecto; una figura estaba delante de mis ojos, hubo silencio, después oí una voz:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

“¿Es el mortal justo delante de Dios ? ¿Es el hombre puro delante de su Hacedor ?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

“ Dios no confía ni aún en sus propios siervos; y a sus ángeles atribuye errores.

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

“¡Cuánto más a los que habitan en casas de barro, cuyos cimientos están en el polvo, que son aplastados como la polilla!

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

“Entre la mañana y la tarde son hechos pedazos; sin que nadie se dé cuenta, perecen para siempre.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

“¿No les es arrancada la cuerda de su tienda ? Mueren, mas sin sabiduría.”