1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Entonces respondió Elifaz temanita, y dijo:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Si intentamos hablarte, te será molesto; Pero ¿quién podrá contener las palabras?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

He aquí, tú instruías a muchos, Y fortalecías las manos débiles;

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Al que tropezaba lo enderezaban tus palabras, Y reforzabas las rodillas que decaían.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Mas ahora que el mal ha venido sobre ti, te desalientas; Y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

¿No es tu temor de Dios tu confianza? ¿No es tu esperanza la integridad de tus caminos?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Recapacita ahora; ¿qué inocente jamás ha perecido? ¿Y dónde han sido destruidos los rectos?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Según todo lo que yo he visto, los que aran iniquidad Y siembran injuria, la siegan.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Perecen bajo el soplo de Dios, Y por el furor de su ira son consumidos.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Los rugidos del león, y los bramidos del rugiente, Y los dientes de los leoncillos son quebrantados.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

El león viejo perece por falta de presa, Y los hijos de la leona se dispersan.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Ahora bien, me fue dicha una palabra en secreto, Y mi oído ha percibido algo de ello.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

En cavilaciones de visiones nocturnas, Cuando el sueño cae sobre los hombres,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Me sobrevino un espanto y un temblor, Que estremeció todos mis huesos;

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Y al pasar un espíritu por delante de mí, Hizo que se erizara el pelo de mi cuerpo.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Paróse delante de mis ojos una figura, Cuyo rostro yo no conocí, Y tras un silencio, oí que susurraba:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¿Será justo un hombre delante de Dios? ¿Será puro un varón frente a su Hacedor?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

He aquí, en sus siervos no confía, Y notó necedad en sus ángeles;

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¡Cuánto más en los que habitan en casas de barro, Cuyos cimientos están en el polvo, Y que serán quebrantados antes que la polilla!

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

De la mañana a la tarde son destruidos, Y se pierden para siempre, sin haber quien repare en ello.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

La estaca de su tienda ¿no es arrancada con ellos mismos? Y mueren sin haber adquirido sabiduría.