1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Respondió Job, y dijo:

2 a cum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

Hoy también hablaré con amargura; Porque es más grave mi llaga que mi gemido.

3 O h! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

¡Quién me diera el saber dónde hallar a Dios! Yo iría hasta su tribunal.

4 m i-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.

Expondría mi causa delante de él, Y llenaría mi boca de argumentos.

5 A ş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

Yo comprendería las razones de su réplica, Y entendería lo que me dijera.

6 Ş i-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.

¿Contendería conmigo con grandeza de fuerza? No; antes él me atendería.

7 D oar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Reconocería en su adversario un hombre recto, Y yo escaparía para siempre de mi juez.

8 D ar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc:

Pero me dirijo al oriente, y no lo hallo; Y al occidente, y no lo percibo;

9 d acă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

Si muestra su poder al norte, yo no lo veo; Al sur me vuelvo, y no lo encuentro.

10 D ar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

Mas él conoce mi camino; Me examinará, y saldré como el oro.

11 P iciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.

Mis pies han seguido sus pisadas; Guardé su camino, y no me torcí.

12 N 'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

Del mandamiento de sus labios nunca me separé; Guardé las palabras de su boca más que mi comida.

13 D ar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.

Pero si él determina una cosa, ¿quién lo hará cambiar? Su alma deseó, e hizo.

14 E l Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

Él, pues, acabará lo que ha determinado hacer de mí; Y muchas cosas como éstas tiene en su mente.

15 D e aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

Por lo cual yo me espanto en su presencia; Cuando lo considero, tiemblo de sólo pensarlo.

16 D umnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază.

Dios ha enervado mi corazón, Y me ha turbado el Omnipotente.

17 C ăci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat.

¿Por qué no fui yo envuelto en las tinieblas, Ni fue cubierto con oscuridad mi rostro?