1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

Respondió Elifaz temanita, y dijo:

2 S e cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

¿Proferirá el sabio vana sabiduría, Y llenará su vientre de viento solano?

3 S ă se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

¿Disputará con palabras sin sentido, Y con razones inútiles?

4 T u nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Tú incluso disipas el temor, Y menoscabas la oración delante de Dios.

5 N elegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Porque tu boca declaró tu iniquidad, Pues has escogido el lenguaje de los astutos.

6 N u eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Tu boca te condena, y no yo; Y tus labios testifican contra ti.

7 T u eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

¿Naciste tú primero que Adán? ¿O fuiste formado antes que los collados?

8 A i fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

¿Oíste tú el secreto de Dios, Y acaparas tú la sabiduría?

9 C e ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

¿Qué sabes tú que no sepamos? ¿Qué entiendes tú que a nosotros se nos escape?

10 Î ntre noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Cabezas canas y hombres muy ancianos hay entre nosotros, Mucho más avanzados en días que tu padre.

11 P uţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¿En tan poco tienes las consolaciones de Dios, Y las palabras que con dulzura se te dicen?

12 Î ncotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¿Por qué te arrebata tu corazón, Y por qué centellean tus ojos,

13 C e! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Para que contra Dios vuelvas tu enojo, Y saques tales palabras de tu boca?

14 C e este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¿Qué cosa es el hombre para que se crea limpio, Y para que se vea inocente el nacido de mujer?

15 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

He aquí, en sus santos no confía, Y ni aun los cielos son limpios delante de sus ojos;

16 c u cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¿Cuánto menos el hombre abominable y vil, Que se bebe la iniquidad como agua?

17 V reau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

Escúchame; yo te declararé, Y te contaré lo que he visto;

18 c e au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

Lo que los sabios nos contaron De sus padres, y no lo encubrieron;

19 c ărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

A ellos solos fue dada la tierra, Y no pasó ningún extranjero por en medio de ellos.

20 O mul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Todos sus días, el impío es atormentado de dolor, Y el número de sus años está ya almacenado para el violento.

21 Ţ ipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Estruendos espantosos resuenan en sus oídos; En medio de su prosperidad, el asolador vendrá sobre él.

22 E l nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Él no cree que volverá de las tinieblas, Y está indefenso para la espada.

23 a leargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Vaga alrededor tras el pan, diciendo: ¿En dónde está? Sabe que le está preparado día de tinieblas.

24 N ecazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

Tribulación y angustia le turbarán, E irrumpirán contra él como un rey dispuesto para la batalla,

25 C ăci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Por cuanto él extendió su mano contra Dios, Y se portó con soberbia contra el Todopoderoso.

26 ş i a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Embistió contra él con cuello erguido, Tras la barrera de su escudo macizo.

27 A vea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Porque la gordura cubrió su rostro, E hizo pliegues de grasa sobre sus ijares;

28 ş i locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

Y ahora habita en ciudades asoladas, En casas inhabitadas, Que amenazan ruina.

29 N u se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

No prosperará, ni durarán sus riquezas, Ni se llevará a la tumba sus posesiones.

30 N u va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

No escapará de las tinieblas; El ardor del bochorno secará sus ramas, Y el viento barrerá sus flores.

31 D acă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

No confíe el iluso en la vanidad, Porque ella será su recompensa.

32 E a va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Él será cortado antes de tiempo, Y sus renuevos no reverdecerán.

33 V a fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Perderá su agraz como la vid, Y derramará su flor como el olivo.

34 C ăci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Porque la congregación de los impíos será asolada, Y fuego consumirá las tiendas de soborno.

35 E l zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

Concibieron maldad, dieron a luz iniquidad, Y en sus entrañas madura el engaño.