1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui:,, Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.

Dice el necio en su corazón: No hay Dios. Se han corrompido, hacen obras abominables; No hay quien haga el bien.

2 D omnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

Jehová miró desde los cielos sobre los hijos de los hombres, Para ver si había alguno sensato, Que buscara a Dios.

3 D ar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

Todos se desviaron, a una se han corrompido; No hay quien haga lo bueno, no hay ni siquiera uno.

4 Ş i-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

¿No comprenderán todos los que hacen iniquidad, Que devoran a mi pueblo como si comiesen pan, Y a Jehová no invocan?

5 E i vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

Allí temblarán de espanto; Porque Dios está con la generación de los justos.

6 R îdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.

De los planes del desvalido hacéis burla vosotros. Pero Jehová es su esperanza.

7 O ! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...

¡Oh, quién nos diese que de Sión saliera la salvación de Israel! Cuando Jehová haga volver a los cautivos de su pueblo, Se gozará Jacob, y se alegrará Israel.