1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui:,, Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.

Dijo el loco en su corazón: No hay Dios. Se corrompieron, hicieron obras abominables; no hay quien haga bien.

2 D omnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

El SEÑOR miró desde los cielos sobre los hijos de los hombres, por ver si había algún entendido, que buscara a Dios.

3 D ar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

Todos declinaron, juntamente, se han corrompido; no hay quien haga bien, no hay ni siquiera uno.

4 Ş i-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

¶ Ciertamente conocieron esto todos los que obran iniquidad, que devoran a mi pueblo como si pan comieran; al SEÑOR no invocaron.

5 E i vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

Allí temblaron de espanto; porque Dios está con la nación de los justos.

6 R îdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.

El consejo del pobre habéis escarnecido, por cuanto el SEÑOR es su esperanza.

7 O ! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...

¡Quién diera de Sion la salud de Israel tornando el SEÑOR la cautividad de su pueblo! Se gozará Jacob, y se alegrará Israel.