1 L a Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:,, Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``

En el SEÑOR he confiado. ¿Cómo decís a mi alma: Escapa al monte cual ave?

2 C ăci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

Porque he aquí, los malos entesaron el arco, apercibieron sus saetas sobre la cuerda para asaetear en oculto a los rectos de corazón.

3 Ş i cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Porque los fundamentos serán derribados. ¿El justo qué ha hecho?

4 D omnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

¶ El SEÑOR está en el templo de su santidad; la silla del SEÑOR está en el cielo; sus ojos ven, sus párpados prueban a los hijos de los hombres.

5 D omnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

El SEÑOR prueba al justo; pero al malo y al que ama la rapiña, su alma aborrece.

6 P este cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Sobre los malos lloverá lazos; fuego y azufre, con vientos de torbellinos, será la porción del cáliz de ellos.

7 C ăci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

Porque el justo SEÑOR amó la justicia, al recto mirará su rostro.