1 ( O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

SEÑOR, oye mi oración, y venga mi clamor a ti.

2 N u-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

No escondas de mí tu rostro; en el día de mi angustia inclina a mí tu oído; el día que te invocare, apresúrate a responderme.

3 C ăci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Porque mis días se han consumido como humo; y mis huesos son quemados como en hogar.

4 I nima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Mi corazón fue herido, y se secó como la hierba; por lo cual me olvidé de comer mi pan.

5 A şa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Por la voz de mi gemido mis huesos se han pegado a mi carne.

6 S eamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Soy semejante al pelícano del desierto; soy como el búho de las soledades.

7 n u mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Velo, y soy como el pájaro solitario sobre el tejado.

8 Î n fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Cada día me afrentan mis enemigos; los que se enfurecen contra mí, se han conjurado contra mí.

9 M ănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Por lo cual como la ceniza a manera de pan, y mi bebida mezclo con lloro,

10 d in pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

a causa de tu enojo y de tu ira; porque me alzaste, y me arrojaste.

11 Z ilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Mis días son como la sombra que se va; y me he secado como la hierba.

12 D ar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

¶ Mas tú, SEÑOR, para siempre permanecerás, y tu memoria de generación y generación.

13 T u Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Tú levantándote, tendrás misericordia de Sion; porque es tiempo de tener misericordia de ella, porque el plazo es llegado.

14 C ăci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Porque tus siervos amaron sus piedras, y del polvo de ella tuvieron compasión.

15 A tunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Entonces temerán los gentiles el Nombre del SEÑOR, y todos los reyes de la tierra tu gloria;

16 D a, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

por cuanto el SEÑOR habrá edificado a Sion, y será visto en su gloria;

17 E l ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

habrá mirado a la oración de los solitarios y menesterosos, y no habrá desechado el ruego de ellos.

18 S ă se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Se escribirá esto para la generación venidera; y el pueblo que se criará, alabará a JAH.

19 C ăci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Porque miró de lo alto de su santuario; el SEÑOR miró de los cielos a la tierra,

20 c a să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

para oír el gemido de los presos, para soltar a los hijos de muerte;

21 p entru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

para que cuenten en Sion el Nombre del SEÑOR, y su alabanza en Jerusalén,

22 c înd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

cuando los pueblos se congregaren en uno, y los reinos, para servir al SEÑOR.

23 E l mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

¶ El afligió mi fuerza en el camino; acortó mis días.

24 E u zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Dije: Dios mío, no me cortes en el medio de mis días; por generación de generaciones son tus años.

25 T u ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Tú fundaste la tierra antiguamente, y los cielos son obra de tus manos.

26 E le vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Ellos perecerán, y tú permanecerás; y todos ellos como un vestido se envejecerán; como una ropa de vestir los mudarás, y serán mudados;

27 D ar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

mas tú eres el mismo, y tus años no se acabarán.

28 F iii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Los hijos de tus siervos habitarán, y su simiente será afirmada delante de ti.