1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Y respondió Elifaz el temanita, y dijo:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Si probáremos a hablarte, te será molesto; pero ¿quién podrá detener las palabras?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

He aquí, tú enseñabas a muchos, y las manos debilitadas corroborabas.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Al que vacilaba, enderezaban tus palabras, y las rodillas de los que arrodillaban esforzabas.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Mas ahora que a ti te ha venido, te es molesto; y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

¿No es éste tu temor, tu confianza, tu esperanza, y la integridad de tus caminos?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Acuérdate ahora, ¿quién haya sido inocente que se perdiera? Y ¿adónde los rectos han sido cortados?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Como yo he visto que los que aran iniquidad y siembran injuria, la siegan.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Perecen por el aliento de Dios, y por el espíritu de su furor son consumidos.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

El bramido del león, y la voz del león, y los dientes de los leoncillos son arrancados.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

El león viejo perece por falta de presa, y los hijos del león son esparcidos.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

¶ El negocio también me era a mí oculto; mas mi oído ha percibido algo de ello.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

En imaginaciones de visiones nocturnas, cuando el sueño cae sobre los hombres,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

me sobrevino un espanto y un temblor, que estremeció todos mis huesos.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Y un espíritu que pasó por delante de mí, hizo que se erizara el vello de mi carne.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Se paró un fantasma delante de mis ojos, cuyo rostro yo no conocí, y quedo, oí que decía:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¿Por ventura será el hombre más justo que Dios? ¿Será el varón más limpio que el que lo hizo?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

He aquí que en sus siervos no confía, y en sus ángeles halló locura.

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¡Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, cuyo fundamento está en el polvo, y que serán quebrantados de la polilla!

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

De la mañana a la tarde son quebrantados, y se pierden para siempre, sin haber quien lo considere.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

¿Su hermosura, no se pierde con ellos mismos? Mueren, y no lo saben.