1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

Cantad a Dios, fortaleza nuestra; al Dios de Jacob celebrad con júbilo.

2 C întaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

Tomad la canción, y tañed el adufe, el arpa de alegría con el salterio.

3 S unaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Tocad el shofar en la nueva luna, en el tiempo señalado, en el día de nuestra fiesta solemne.

4 C ăci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

Porque estatuto es de Israel, ordenanza del Dios de Jacob.

5 E l a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

Por testimonio en José lo ha constituido, cuando salió por la tierra de Egipto; donde oí lenguaje que no entendía.

6 I -am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

Aparté su hombro de debajo de la carga; sus manos se quitaron de hacer obras de barro.

7 A i strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

En la calamidad clamaste, y yo te libré; te respondí en el secreto del trueno; te probé sobre las aguas de Meriba. (Selah.)

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

¶ Oye, pueblo mío y te protestaré. Israel, si me oyeres,

9 N iciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

no habrá en ti dios ajeno, ni te encorvarás a dios extraño.

10 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

Yo soy el SEÑOR tu Dios, que te hice subir de la tierra de Egipto; abre tu boca, y yo la llenaré.

11 D ar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

Mas mi pueblo no oyó mi voz, e Israel no me quiso a mí.

12 A tunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

Los dejé por tanto a la dureza de su corazón; caminaron en sus consejos.

13 O ! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

¡Oh, si mi pueblo me oyera, si Israel anduviera en mis caminos!

14 Î ntr'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

En una nada derribara yo sus enemigos, y volviera mi mano sobre sus adversarios.

15 c eice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Los aborrecedores del SEÑOR se le hubieran sometido; y el tiempo de ellos fuera para siempre.

16 L -aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

Y Dios les hubiera sustentado con lo mejor del trigo; y de miel de la piedra te hubiera saciado.