1 C antad a Dios, fortaleza nuestra; al Dios de Jacob celebrad con júbilo.

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2 T omad la canción, y tañed el adufe, el arpa de alegría con el salterio.

Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

3 T ocad el shofar en la nueva luna, en el tiempo señalado, en el día de nuestra fiesta solemne.

Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4 P orque estatuto es de Israel, ordenanza del Dios de Jacob.

Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5 P or testimonio en José lo ha constituido, cuando salió por la tierra de Egipto; donde oí lenguaje que no entendía.

El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

6 A parté su hombro de debajo de la carga; sus manos se quitaron de hacer obras de barro.

I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

7 E n la calamidad clamaste, y yo te libré; te respondí en el secreto del trueno; te probé sobre las aguas de Meriba. (Selah.)

Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

8 ¶ Oye, pueblo mío y te protestaré. Israel, si me oyeres,

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

9 n o habrá en ti dios ajeno, ni te encorvarás a dios extraño.

Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10 Y o soy el SEÑOR tu Dios, que te hice subir de la tierra de Egipto; abre tu boca, y yo la llenaré.

Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

11 M as mi pueblo no oyó mi voz, e Israel no me quiso a mí.

Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

12 L os dejé por tanto a la dureza de su corazón; caminaron en sus consejos.

Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

13 ¡ Oh, si mi pueblo me oyera, si Israel anduviera en mis caminos!

O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

14 E n una nada derribara yo sus enemigos, y volviera mi mano sobre sus adversarios.

Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

15 L os aborrecedores del SEÑOR se le hubieran sometido; y el tiempo de ellos fuera para siempre.

ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16 Y Dios les hubiera sustentado con lo mejor del trigo; y de miel de la piedra te hubiera saciado.

L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.