1 O íd esto, pueblos todos; escuchad, habitadores todos del mundo:

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2 A sí los hijos de los hombres como los hijos de los varones; el rico y el pobre juntamente.

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

3 M i boca hablará sabiduría; y el pensamiento de mi corazón inteligencia.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

4 A comodaré a ejemplos mi oído; declararé con el arpa mi enigma.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

5 ¿ Por qué he de temer en los días de adversidad, cuando la iniquidad de mis calcañares me cercará?

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6 ¶ Los que confían en sus haciendas, y en la muchedumbre de sus riquezas se jactan,

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7 n inguno de ellos podrá en manera alguna rescatar al hermano, ni dar a Dios propiciación por él.

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8 ( Porque la redención de su vida es de gran precio, y no lo pueden hacer)

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9 q ue viva adelante para siempre, y nunca vea la sepultura.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

10 P ues se ve que mueren todos los sabios; el loco y el ignorante perecen, y dejan a otros sus riquezas.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11 E n su interior piensan que sus casas son eternas, y sus habitaciones para generación y generación; llamaron sus tierras de sus nombres.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

12 M as el hombre no permanecerá en honra; es semejante a las bestias que son cortadas.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13 E ste es su camino, su locura; y sus descendientes corren por el dicho de ellos. (Selah.)

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14 C omo ovejas son puestos en el Seol; la muerte los pastorea; y los rectos se enseñorearán de ellos por la mañana; y se consumirá su bien parecer en la sepultura desde su morada.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15 ¶ Ciertamente Dios rescatará mi vida de la mano del Seol, cuando me tomará. (Selah.)

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16 N o temas cuando se enriquece alguno, cuando aumenta la gloria de su casa;

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

17 p orque en su muerte no llevará nada, ni descenderá tras él su gloria.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18 P orque mientras viviere, será su vida bendita; y tú serás loado cuando fueres próspero.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19 E ntrará a la generación de sus padres; no verán luz para siempre.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20 E l hombre en honra que no entiende, semejante es a las bestias que son cortadas.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.