1 ( Ein Psalm der Kinder Korah, vorzusingen.) Höret zu, alle Völker; merket auf, alle, die in dieser Zeit leben,

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2 b eide, gemeiner Mann und Herren, beide, reich und arm, miteinander!

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

3 M ein Mund soll von Weisheit reden und mein Herz von Verstand sagen.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

4 I ch will einem Spruch mein Ohr neigen und kundtun mein Rätsel beim Klange der Harfe.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

5 W arum sollte ich mich fürchten in bösen Tagen, wenn mich die Missetat meiner Untertreter umgibt,

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6 d ie sich verlassen auf ihr Gut und trotzen auf ihren großen Reichtum?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7 K ann doch einen Bruder niemand erlösen noch ihn Gott versöhnen

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8 ( denn es kostet zuviel, eine Seele zu erlösen; man muß es anstehen lassen ewiglich),

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9 d aß er fortlebe immerdar und die Grube nicht sehe.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

10 D enn man wird sehen, daß die Weisen sterben sowohl als die Toren und Narren umkommen und müssen ihr Gut andern lassen.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11 D as ist ihr Herz, daß ihre Häuser währen immerdar, ihre Wohnungen bleiben für und für; und haben große Ehre auf Erden.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

12 D ennoch kann ein Mensch nicht bleiben in solchem Ansehen, sondern muß davon wie ein Vieh.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13 D ies ihr Tun ist eitel Torheit; doch loben's ihre Nachkommen mit ihrem Munde. (Sela.)

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14 S ie liegen in der Hölle wie Schafe, der Tod weidet sie; aber die Frommen werden gar bald über sie herrschen, und ihr Trotz muß vergehen; in der Hölle müssen sie bleiben.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15 A ber Gott wird meine Seele erlösen aus der Hölle Gewalt; denn er hat mich angenommen. (Sela.)

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16 L aß dich's nicht irren, ob einer reich wird, ob die Herrlichkeit seines Hauses groß wird.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

17 D enn er wird nichts in seinem Sterben mitnehmen, und seine Herrlichkeit wird ihm nicht nachfahren.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18 E r tröstet sich wohl dieses guten Lebens, und man preiset's, wenn einer sich gütlich tut;

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19 a ber doch fahren sie ihren Vätern nach und sehen das Licht nimmermehr.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20 K urz, wenn ein Mensch in Ansehen ist und hat keinen Verstand, so fährt er davon wie ein Vieh.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.