1 H ERR, warum trittst du so ferne, verbirgst dich zur Zeit der Not?

Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

2 W eil der Gottlose Übermut treibt, muß der Elende leiden; sie hängen sich aneinander und erdenken böse Tücke.

Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

3 D enn der Gottlose rühmt sich seines Mutwillens, und der Geizige sagt dem Herrn ab und lästert ihn.

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

4 D er Gottlose meint in seinem Stolz, er frage nicht darnach; in allen seinen Tücken hält er Gott für nichts.

Cel rău zice cu trufie:,, Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

5 E r fährt fort mit seinem Tun immerdar; deine Gerichte sind ferne von ihm; er handelt trotzig mit allen seinen Feinden.

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

6 E r spricht in seinem Herzen: Ich werde nimmermehr darniederliegen; es wird für und für keine Not haben.

El zice în inima lui:,, Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

7 S ein Mund ist voll Fluchens, Falschheit und Trugs; seine Zunge richtet Mühe und Arbeit an.

Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

8 E r sitzt und lauert in den Dörfern; er erwürgt die Unschuldigen heimlich; seine Augen spähen nach dem Armen.

Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

9 E r lauert im Verborgenen wie ein Löwe in der Höhle; er lauert, daß er den Elenden erhasche, und er hascht ihn, wenn er ihn in sein Netz zieht.

Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

10 E r zerschlägt und drückt nieder und stößt zu Boden den Armen mit Gewalt.

se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

11 E r spricht in seinem Herzen: Gott hat's vergessen; er hat sein Antlitz verborgen, er wird's nimmermehr sehen.

El zice în inima lui:,, Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

12 S tehe auf, HERR; Gott, erhebe deine Hand; vergiß der Elenden nicht!

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

13 W arum soll der Gottlose Gott lästern und in seinem Herzen sprechen: Du fragest nicht darnach?

Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

14 D u siehest ja, denn du schauest das Elend und den Jammer; es steht in deinen Händen. Die Armen befehlens's dir; du bist der Waisen Helfer.

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

15 Z erbrich den Arm des Gottlosen und suche heim das Böse, so wird man sein gottlos Wesen nimmer finden.

Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16 D er HERR ist König immer und ewiglich; die Heiden müssen aus seinem Land umkommen.

Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

17 D as Verlangen der Elenden hörst du, HERR; ihr Herz ist gewiß, daß dein Ohr darauf merket,

Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

18 d aß du Recht schaffest dem Waisen und Armen, daß der Mensch nicht mehr trotze auf Erden.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.