1 U nd Hiob hob abermals an seine Sprüche und sprach:

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

2 O daß ich wäre wie in den vorigen Monden, in den Tagen, da mich Gott behütete;

Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

3 d a seine Leuchte über meinem Haupt schien und ich bei seinem Licht in der Finsternis ging;

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

4 w ie war ich in der Reife meines Lebens, da Gottes Geheimnis über meiner Hütte war;

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

5 d a der Allmächtige noch mit mir war und meine Kinder um mich her;

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

6 d a ich meine Tritte wusch in Butter und die Felsen mir Ölbäche gossen;

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

7 d a ich ausging zum Tor in der Stadt und mir ließ meinen Stuhl auf der Gasse bereiten;

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8 d a mich die Jungen sahen und sich versteckten, und die Alten vor mir aufstanden;

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

9 d a die Obersten aufhörten zu reden und legten ihre Hand auf ihren Mund;

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

10 d a die Stimme der Fürsten sich verkroch und ihre Zunge am Gaumen klebte!

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 D enn wessen Ohr mich hörte, der pries mich selig; und wessen Auge mich sah, der rühmte mich.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

12 D enn ich errettete den Armen, der da schrie, und den Waisen, der keinen Helfer hatte.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

13 D er Segen des, der verderben sollte, kam über mich; und ich erfreute das Herz der Witwe.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

14 G erechtigkeit war mein Kleid, das ich anzog wie einen Rock; und mein Recht war mein fürstlicher Hut.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

15 I ch war des Blinden Auge und des Lahmen Fuß.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

16 I ch war ein Vater der Armen; und die Sache des, den ich nicht kannte, die erforschte ich.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

17 I ch zerbrach die Backenzähne des Ungerechten und riß den Raub aus seinen Zähnen.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

18 I ch gedachte: "Ich will in meinem Nest ersterben und meiner Tage viel machen wie Sand."

Atunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 M eine Wurzel war aufgetan dem Wasser, und der Tau blieb über meinen Zweigen.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20 M eine Herrlichkeit erneute sich immer an mir, und mein Bogen ward immer stärker in meiner Hand.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

21 S ie hörten mir zu und schwiegen und warteten auf meinen Rat.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

22 N ach meinen Worten redete niemand mehr, und meine Rede troff auf sie.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23 S ie warteten auf mich wie auf den Regen und sperrten ihren Mund auf als nach dem Spätregen.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

24 W enn ich mit ihnen lachte, wurden sie nicht zu kühn darauf; und das Licht meines Angesichts machte mich nicht geringer.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25 W enn ich zu ihrem Geschäft wollte kommen, so mußte ich obenan sitzen und wohnte wie ein König unter Kriegsknechten, da ich tröstete, die Leid trugen.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.