1 U nd Hiob hob abermals an seine Sprüche und sprach:

Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

2 O daß ich wäre wie in den vorigen Monden, in den Tagen, da mich Gott behütete;

„O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

3 d a seine Leuchte über meinem Haupt schien und ich bei seinem Licht in der Finsternis ging;

Când candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

4 w ie war ich in der Reife meines Lebens, da Gottes Geheimnis über meiner Hütte war;

Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 d a der Allmächtige noch mit mir war und meine Kinder um mich her;

când Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

6 d a ich meine Tritte wusch in Butter und die Felsen mir Ölbäche gossen;

când mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

7 d a ich ausging zum Tor in der Stadt und mir ließ meinen Stuhl auf der Gasse bereiten;

Când mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8 d a mich die Jungen sahen und sich versteckten, und die Alten vor mir aufstanden;

cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

9 d a die Obersten aufhörten zu reden und legten ihre Hand auf ihren Mund;

conducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

10 d a die Stimme der Fürsten sich verkroch und ihre Zunge am Gaumen klebte!

glasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 D enn wessen Ohr mich hörte, der pries mich selig; und wessen Auge mich sah, der rühmte mich.

Oricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

12 D enn ich errettete den Armen, der da schrie, und den Waisen, der keinen Helfer hatte.

pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

13 D er Segen des, der verderben sollte, kam über mich; und ich erfreute das Herz der Witwe.

Omul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 G erechtigkeit war mein Kleid, das ich anzog wie einen Rock; und mein Recht war mein fürstlicher Hut.

Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

15 I ch war des Blinden Auge und des Lahmen Fuß.

eram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

16 I ch war ein Vater der Armen; und die Sache des, den ich nicht kannte, die erforschte ich.

eram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

17 I ch zerbrach die Backenzähne des Ungerechten und riß den Raub aus seinen Zähnen.

Zdrobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18 I ch gedachte: "Ich will in meinem Nest ersterben und meiner Tage viel machen wie Sand."

Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 M eine Wurzel war aufgetan dem Wasser, und der Tau blieb über meinen Zweigen.

Rădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

20 M eine Herrlichkeit erneute sich immer an mir, und mein Bogen ward immer stärker in meiner Hand.

gloria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 S ie hörten mir zu und schwiegen und warteten auf meinen Rat.

Toţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

22 N ach meinen Worten redete niemand mehr, und meine Rede troff auf sie.

După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 S ie warteten auf mich wie auf den Regen und sperrten ihren Mund auf als nach dem Spätregen.

Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

24 W enn ich mit ihnen lachte, wurden sie nicht zu kühn darauf; und das Licht meines Angesichts machte mich nicht geringer.

Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

25 W enn ich zu ihrem Geschäft wollte kommen, so mußte ich obenan sitzen und wohnte wie ein König unter Kriegsknechten, da ich tröstete, die Leid trugen.

Le alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.