1 G iobbe riprese il suo discorso e disse:

Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

2 « Oh, potessi essere come nei mesi di un tempo, come nei giorni in cui Dio mi proteggeva,

„O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

3 q uando la sua lampada brillava sopra il mio capo e alla sua luce camminavo in mezzo alle tenebre;

Când candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

4 c om'ero ai giorni della mia maturità, quando il consiglio segreto di Dio vegliava sulla mia tenda,

Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 q uando l'Onnipotente era ancora con me e i miei figli mi stavano intorno;

când Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

6 q uando mi lavavo i piedi nel burro e la roccia versava per me ruscelli d'olio.

când mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

7 Q uando uscivo verso la porta della città e rizzavo il mio seggio in piazza,

Când mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8 i giovani, al vedermi, si tiravano in disparte, i vecchi si alzavano e rimanevano in piedi;

cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

9 i principi smettevano di parlare e si mettevano la mano alla bocca;

conducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

10 l a voce dei capi si smorzava e la loro lingua si attaccava al palato.

glasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 L 'orecchio che mi udiva, mi proclamava beato, e l'occhio che mi vedeva, mi rendeva testimonianza,

Oricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

12 p erché liberavo il povero che gridava in cerca di aiuto, e l'orfano che non aveva alcuno che l'aiutasse.

pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

13 L a benedizione del morente scendeva su di me e facevo esultare il cuore della vedova.

Omul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 A vevo indossato la giustizia ed essa mi rivestiva; la mia equità mi faceva da mantello e turbante.

Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

15 E ro occhi per il cieco e piedi per lo zoppo;

eram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

16 e ro un padre per i poveri e investigavo il caso che non conoscevo.

eram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

17 S pezzavo le mascelle del malvagio e strappavo dai suoi denti la preda.

Zdrobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18 E pensavo: "Morirò nel mio nido e moltiplicherò i miei giorni come la sabbia;

Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 l e mie radici si stenderanno verso le acque, la rugiada rimarrà tutta la notte sul mio ramo;

Rădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

20 l a mia gloria sarà sempre nuova in me e il mio arco acquisterà nuova forza nella mia mano.

gloria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 G li astanti mi ascoltavano in aspettazione e tacevano per udire il mio consiglio.

Toţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

22 D opo che avevo parlato non replicavano, e le mie parole cadevano su di loro come gocce di rugiada.

După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 M i aspettavano come si aspetta la pioggia e spalancavano la loro bocca come per l'ultima pioggia.

Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

24 I o sorridevo loro quando erano sfiduciati, e non potevano sminuire la luce del mio volto.

Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

25 Q uando andavo da loro, mi sedevo come capo e stavo come un re tra le sue schiere, come uno che consola gli afflitti».

Le alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.