1 « Il peccato di Giuda è scritto con uno stilo di ferro, è inciso con una punta di diamante sulla tavola del loro cuore e sui corni dei vostri altari.

Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.

2 A nche i loro figli ricordano i loro altari e i loro Ascerim, presso gli alberi verdeggianti sugli alti colli.

Chiar şi copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de aşerele, de lângă copacii verzi şi de pe dealurile înalte.

3 O mia montagna nella campagna, io abbandonerò al saccheggio i tuoi beni, tutti i tuoi tesori e i tuoi alti luoghi a motivo del peccato presente in tutto il tuo territorio.

Muntele Meu din ţară, bogăţia ta, toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălţimile tale, din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.

4 C osí per colpa tua perderai l'eredità che ti avevo dato e ti farò servire i tuoi nemici in un paese che non conosci, perché avete acceso un fuoco nella mia ira, che arderà per sempre».

Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem. Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna.“

5 C osí dice l'Eterno: «Maledetto l'uomo che confida nell'uomo e fa della carne il suo braccio, e il cui cuore si allontana dall'Eterno!

„Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.

6 E gli sarà come un tamerisco nel deserto; quando viene il bene non lo vedrà. Dimorerà in luoghi aridi nel deserto, in una terra salata senza abitanti.

El este ca un tufiş în deşert, care nu vede venind fericirea. El locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

7 B enedetto l'uomo che confida nell'Eterno e la cui fiducia è l'Eterno!

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui încredere este în Domnul.

8 E gli sarà come un albero piantato presso l'acqua, che distende le sue radici lungo il fiume. Non si accorgerà quando viene il caldo e le sue foglie rimarranno verdi, nell'anno di siccità non avrà alcuna preoccupazione e non cesserà di portare frutto.

El este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură şi frunzişul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează şi nu încetează să aducă rod.»“

9 I l cuore è ingannevole piú di ogni altra cosa e insanabilmente malato; chi lo può conoscere?

„Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“

10 I o, l'Eterno, investigo il cuore, metto alla prova la mente per rendere a ciascuno secondo le sue vie secondo il frutto delle sue azioni.

„Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc adâncul fiinţei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“

11 C hi acquista ricchezze ingiustamente è come la pernice che cova uova che non ha deposto; nel bel mezzo dei suoi giorni dovrà lasciarle, e alla fine sarà trovato stolto».

„Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat, aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.

12 T rono di gloria eccelso fin dal principio è il luogo del nostro santuario.

Tron glorios, înălţat de la început, aşa este locul Sanctuarului nostru!

13 O Eterno, speranza d'Israele, tutti quelli che ti abbandonano saranno svergognati. «Quelli che si allontanano da me saranno scritti in terra, perché hanno abbandonato l'Eterno la sorgente d'acqua viva»,

Doamne, Nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine! Cei care se abat de la Tine vor fi scrişi pe pământ, căci Îl părăsesc pe Domnul, Izvorul apelor vii!“

14 G uariscimi, o Eterno, e sarò guarito, salvami e sarò salvato, perché tu sei la mia lode.

„Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat! Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea!

15 E cco, essi mi dicono: «Dov'è la parola dell'Eterno? Si compia ora!».

Iată, ei îmi zic: «Unde este Cuvântul Domnului ? Să se împlinească dar!»

16 I o tuttavia non ho rifiutato di essere loro pastore seguendo te né ho desiderato il giorno funesto. Tu conosci ciò che è uscito dalla mia bocca, perché veniva dalla tua presenza.

Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii. Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.

17 N on essere per me uno spavento; tu sei il mio rifugio nel giorno dell'avversità.

De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.

18 S iano svergognati i miei persecutori, ma non sia svergognato io; siano essi spaventati, ma non sia spaventato io; fa' venire su di loro il giorno di sventura e distruggili con doppia distruzione!

Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi, nu eu! Ei să se înspăimânte! Pe mine însă păzeşte-mă de groază! Adu peste ei ziua cea rea! Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“ Imperativul sfinţirii Sabatului

19 C osí mi ha detto l'Eterno: «Va' e fermati alla porta dei figli del popolo, per la quale entrano ed escono i re di Giuda e presso tutte le porte di Gerusalemme,

„ Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului

20 e di' loro: Ascoltate la parola dell'Eterno, o re di Giuda, e tutto Giuda e voi tutti abitanti di Gerusalemme, che entrate per queste porte».

şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!

21 C osí dice l'Eterno: «Badate a voi stessi e non portate alcun peso né fatelo entrare per le porte di Gerusalemme in giorno di sabato,

Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului.

22 N on portate alcun peso fuori delle vostre case né fate alcun lavoro in giorno di sabato, ma santificate il giorno di sabato, come io ho comandato ai vostri padri.

Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri.

23 M a essi non ascoltarono né prestarono orecchio, ma indurirono la loro cervice per non ascoltare e per non accettare ammaestramento.

Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare.

24 C osí avverrà che, se ascolterete attentamente», dice l'Eterno, «se non farete entrare alcun peso per le porte di questa città in giorno di sabato, ma santificherete il giorno di sabato e non farete in esso alcun lavoro,

Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei,

25 a llora i re e i principi che siedono sul trono di Davide entreranno per le porte di questa città montati su carri e su cavalli, essi, i loro principi, gli uomini di Giuda e gli abitanti di Gerusalemme; e questa città sarà abitata per sempre.

atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

26 V erranno quindi dalle città di Giuda, dai dintorni di Gerusalemme, dal paese di Beniamino, dal bassopiano, dai monti e dal Neghev, portando olocausti, sacrifici, oblazioni di cibo e incenso, e offrendo sacrifici di rendimento di grazie nella casa dell'Eterno.

Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, din ţinutul muntos şi din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire.

27 M a se non mi ascolterete, santificando il giorno di sabato: non portando pesi e non introducendoli per le porte di Gerusalemme in giorno di sabato, io accenderò un fuoco alle sue porte; esso divorerà i palazzi di Gerusalemme e non si estinguerà».

Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“