1 O Eterno, perché te ne stai lontano? Perché ti nascondi in tempi di avversità?

De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2 L 'empio nella sua superbia perseguita con violenza il misero; essi saranno presi nelle macchinazioni stesse da loro ideate,

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3 p erché l'empio si gloria dei desideri dell'anima sua, benedice il rapace e disprezza l'Eterno.

Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4 L 'empio, nell'arroganza del suo volto, non cerca l'Eterno; tutti i suoi pensieri sono: «DIO non c'è»

În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5 L e sue vie prosperano in ogni tempo; i tuoi giudizi sono per lui troppo alti, lontani dalla sua portata; egli schernisce tutti i suoi nemici.

Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6 E gli dice in cuor suo: «lo non sarò mai smosso; non mi accadrà mai alcun male».

El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7 L a sua bocca è piena di maledizioni, di frode e d'inganno; sotto la sua lingua vi è perversità e iniquità.

Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8 E gli sta in agguato nei villaggi, uccide l'innocente in luoghi nascosti, i suoi occhi spiano l'infelice.

El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9 E gli sta in agguato in luoghi nascosti come il leone nella sua tana, sta in agguato per ghermire il misero; egli ghermisce il misero, attirandolo nella sua rete.

Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10 E gli se ne sta quatto e chino, e gli in felici soccombono alla sua forza.

Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 E gli dice nel suo cuore: «Dio dimentica, nasconde la sua faccia, non lo vedrà mai».

El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 L evati, o Eterno; o Dio, alza la tua mano; non dimenticare i miseri.

Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13 P erché l'empio disprezza DIO? Egli dice in cuor suo: «Tu non ne chiederai conto».

De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14 M a tu hai visto, perché tu osservi attentamente la perversità e l'afflizione, per poi ripagare con la tua mano; l'infelice si rimette a te, tu sei colui che soccorre l'orfano.

Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15 S pezza il braccio dell'empio e del malvagio, se tu ricercherai la sua malvagità, non la troverai piú.

Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 L 'Eterno è re per sempre; le nazioni sono scomparse dalla sua terra.

Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17 O Eterno, tu dai ascolto al desiderio degli umili; tu rafforzi il loro cuore, le tue orecchie sono attente,

Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18 p er far ragione all'orfano e all'afflitto, affinché l'uomo fatto di terra smetta d'incutere spavento.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.