1 P or que te conservas ao longe, Senhor? Por que te escondes em tempos de angústia?

De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2 O s ímpios, na sua arrogância, perseguem furiosamente o pobre; sejam eles apanhados nas ciladas que maquinaram.

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3 P ois o ímpio gloria-se do desejo do seu coração, e o que é dado ã rapina despreza e maldiz o Senhor.

Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4 P or causa do seu orgulho, o ímpio não o busca; todos os seus pensamentos são: Não há Deus.

În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5 O s seus caminhos são sempre prósperos; os teus juízos estão acima dele, fora da sua vista; quanto a todos os seus adversários, ele os trata com desprezo.

Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6 D iz em seu coração: Não serei abalado; nunca me verei na adversidade.

El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7 A sua boca está cheia de imprecações, de enganos e de opressão; debaixo da sua língua há malícia e iniqüidade.

Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8 P õe-se de emboscada nas aldeias; nos lugares ocultos mata o inocente; os seus olhos estão de espreita ao desamparado.

El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9 Q ual leão no seu covil, está ele de emboscada num lugar oculto; está de emboscada para apanhar o pobre; apanha-o, colhendo-o na sua rede.

Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10 A baixa-se, curva-se; assim os desamparados lhe caem nas fortes garras.

Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 D iz ele em seu coração: Deus se esqueceu; cobriu o seu rosto; nunca verá isto.

El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 L evanta-te, Senhor; ó Deus, levanta a tua mão; não te esqueças dos necessitados.

Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13 P or que blasfema de Deus o ímpio, dizendo no seu coração: Tu não inquirirás?

De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14 T u o viste, porque atentas para o trabalho e enfado, para o tomares na tua mão; a ti o desamparado se entrega; tu és o amparo do órfão.

Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15 Q uebra tu o braço do ímpio e malvado; esquadrinha a sua maldade, até que a descubras de todo.

Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 O Senhor é Rei sempre e eternamente; da sua terra perecerão as nações.

Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17 T u, Senhor, ouvirás os desejos dos mansos; confortarás o seu coração; inclinarás o teu ouvido,

Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18 p ara fazeres justiça ao órfão e ao oprimido, a fim de que o homem, que é da terra, não mais inspire terror.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.