1 O filho sábio ouve a instrução do pai; mas o escarnecedor não escuta a repreensão.

Un fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său, dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.

2 D o fruto da boca o homem come o bem; mas o apetite dos prevaricadores alimenta-se da violência.

Prin rodul gurii te bucuri de bunătăţi, dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.

3 O que guarda a sua boca preserva a sua vida; mas o que muito abre os seus lábios traz sobre si a ruína.

Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa, dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.

4 O preguiçoso deseja, e coisa nenhuma alcança; mas o desejo do diligente será satisfeito.

Leneşul doreşte mult şi nu are nimic, dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.

5 O justo odeia a palavra mentirosa, mas o ímpio se faz odioso e se cobre de vergonha.

Cel drept urăşte ceea ce este fals, dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.

6 A justiça guarda ao que é reto no seu caminho; mas a perversidade transtorna o pecador.

Dreptatea îl protejează pe cel integru, dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.

7 H á quem se faça rico, não tendo coisa alguma; e quem se faça pobre, tendo grande riqueza.

Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic; altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.

8 O resgate da vida do homem são as suas riquezas; mas o pobre não tem meio de se resgatar.

Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa, dar săracul nu ascultă ameninţarea.

9 A luz dos justos alegra; porem a lâmpada dos impios se apagará.

Lumina celor drepţi străluceşte veselă, dar candela celor răi se stinge.

10 D a soberba só provém a contenda; mas com os que se aconselham se acha a sabedoria.

Mândria dă naştere doar la certuri, dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.

11 A riqueza adquirida

Bogăţia câştigată fără trudă va scădea, dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.

12 A esperança adiada entristece o coração; mas o desejo cumprido é árvore devida.

O speranţă amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.

13 O que despreza a palavra traz sobre si a destruição; mas o que teme o mandamento será galardoado.

Cine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa, dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.

14 O ensino do sábio é uma fonte devida para desviar dos laços da morte.

Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, îndepărtând pe om de la cursele morţii.

15 O bom senso alcança favor; mas o caminho dos prevaricadores é aspero:

O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor necredincioşi duce la ruină.

16 E m tudo o homem prudente procede com conhecimento; mas o tolo espraia a sua insensatez.

Orice om prudent lucrează cu cunoştinţă, dar cel prost îşi dă la iveală prostia.

17 O mensageiro perverso faz cair no mal; mas o embaixador fiel traz saúde.

Un mesager rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce vindecare.

18 P obreza e afronta virão ao que rejeita a correção; mas o que guarda a repreensão será honrado.

Cine ignoră mustrarea merge spre sărăcie şi ruşine, dar cine ia seama la corectare va fi respectat.

19 O desejo que se cumpre deleita a alma; mas apartar-se do ma e abominação para os tolos.

O dorinţă împlinită este dulce sufletului, dar pentru cei proşti este o urâciune să se depărteze de rău.

20 Q uem anda com os sábios será sábio; mas o companheiro dos tolos sofre aflição.

Cine umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar cine se asociază cu proştii va avea de suferit.

21 O mal persegue os pecadores; mas os justos são galardoados com o bem.

Nenorocirea îi urmăreşte pe cei păcătoşi, dar cei drepţi sunt răsplătiţi cu fericire.

22 O homem de bem deixa uma herança aos filhos de seus filhos; a riqueza do pecador, porém, é reservada para o justo.

Omul bun lasă moştenire nepoţilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.

23 A bundância de mantimento há, na lavoura do pobre; mas se perde por falta de juízo.

Ogorul omului sărac produce hrană din belşug, dar aceasta este distrusă datorită nedreptăţii.

24 A quele que poupa a vara aborrece a seu filho; mas quem o ama, a seu tempo o castiga.

Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.

25 O justo come e fica satisfeito; mas o apetite dos ímpios nunca se satisfaz.

Cel drept mănâncă până se satură, dar stomacul celor răi va duce lipsă.