1 N ão clama porventura a sabedoria, e não faz o entendimento soar a sua voz?
Nu strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 N o cume das alturas, junto ao caminho, nas encruzilhadas das veredas ela se coloca.
Ea se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 J unto
lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:
4 A vós, ó homens, clamo; e a minha voz se dirige aos filhos dos homens.
„Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 A prendei, ó simples, a prudência; entendei, ó loucos, a sabedoria.
O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa; proştilor, înţelegeţi priceperea!
6 O uvi vós, porque profiro coisas excelentes; os meus lábios se abrem para a eqüidade.
Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 P orque a minha boca profere a verdade, os meus lábios abominam a impiedade.
Căci gura mea rosteşte adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 J ustas são todas as palavras da minha boca; não há nelas nenhuma coisa tortuosa nem perversa.
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 T odas elas são retas para o que bem as entende, e justas para os que acham o conhecimento.
Toate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 A ceitai antes a minha correção, e não a prata; e o conhecimento, antes do que o ouro escolhido.
Primiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 P orque melhor é a sabedoria do que as jóias; e de tudo o que se deseja nada se pode comparar com ela.
căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 E u, a sabedoria, habito com a prudência, e possuo o conhecimento e a discrição.
Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 O temor do Senhor é odiar o mal; a soberba, e a arrogância, e o mau caminho, e a boca perversa, eu os odeio.
Frica de Domnul te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 M eu é o conselho, e a verdadeira sabedoria; eu sou o entendimento; minha é a fortaleza.
Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 P or mim reinam os reis, e os príncipes decretam o que justo.
Prin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 P or mim governam os príncipes e os nobres, sim, todos os juízes da terra.
Prin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.
17 E u amo aos que me amam, e os que diligentemente me buscam me acharão.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 R iquezas e honra estão comigo; sim, riquezas duráveis e justiça.
Eu aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.
19 M elhor é o meu fruto do que o ouro, sim, do que o ouro refinado; e a minha renda melhor do que a prata escolhida.
Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.
20 A ndo pelo caminho da retidão, no meio das veredas da justiça,
Eu merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 d otando de bens permanentes os que me amam, e enchendo os seus tesouros.
ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.
22 O Senhor me criou como a primeira das suas obras, o princípio dos seus feitos mais antigos.
Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 D esde a eternidade fui constituída, desde o princípio, antes de existir a terra.
Eu am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.
24 A ntes de haver abismos, fui gerada, e antes ainda de haver fontes cheias d'água.
Eu am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 A ntes que os montes fossem firmados, antes dos outeiros eu nasci,
Înainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 q uando ele ainda não tinha feito a terra com seus campos, nem sequer o princípio do pó do mundo.
când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Q uando ele preparava os céus, aí estava eu; quando traçava um círculo sobre a face do abismo,
Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 q uando estabelecia o firmamento em cima, quando se firmavam as fontes do abismo,
când a pironit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,
29 q uando ele fixava ao mar o seu termo, para que as águas não traspassassem o seu mando, quando traçava os fundamentos da terra,
când a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,
30 e ntão eu estava ao seu lado como arquiteto; e era cada dia as suas delícias, alegrando-me perante ele em todo o tempo;
eu eram meşterul de lângă El şi zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 f olgando no seu mundo habitável, e achando as minhas delícias com os filhos dos homens.
jucând pe întinderea pământului Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 A gora, pois, filhos, ouvi-me; porque felizes são os que guardam os meus caminhos.
Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 O uvi a correção, e sede sábios; e não a rejeiteis.
Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!
34 F eliz é o homem que me dá ouvidos, velando cada dia
Binecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.
35 P orque o que me achar achará a vida, e alcançará o favor do Senhor.
Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 M as o que pecar contra mim fará mal ã sua própria alma; todos os que me odeiam amam a morte.
Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“