1 E ntão respondeu Elifaz, o temanita, e disse:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 S e alguém intentar falar-te, enfadarte-ás? Mas quem poderá conter as palavras?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 E is que tens ensinado a muitos, e tens fortalecido as mãos fracas.

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 A s tuas palavras têm sustentado aos que cambaleavam, e os joelhos desfalecentes tens fortalecido.

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 M as agora que se trata de ti, te enfadas; e, tocando-te a ti, te desanimas.

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 P orventura não está a tua confiança no teu temor de Deus, e a tua esperança na integridade dos teus caminhos?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 L embra-te agora disto: qual o inocente que jamais pereceu? E onde foram os retos destruídos?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 C onforme tenho visto, os que lavram iniquidade e semeiam o mal segam o mesmo.

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 P elo sopro de Deus perecem, e pela rajada da sua ira são consumidos.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 C essa o rugido do leão, e a voz do leão feroz; os dentes dos leõezinhos se quebram.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 P erece o leão velho por falta de presa, e os filhotes da leoa andam dispersos.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 O ra, uma palavra se me disse em segredo, e os meus ouvidos perceberam um sussurro dela.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 E ntre pensamentos nascidos de visões noturnas, quando cai sobre os homens o sono profundo,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 s obrevieram-me o espanto e o tremor, que fizeram estremecer todos os meus ossos.

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 E ntão um espírito passou por diante de mim; arrepiaram-se os cabelos do meu corpo.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 P arou ele, mas não pude discernir a sua aparencia; um vulto estava diante dos meus olhos; houve silêncio, então ouvi uma voz que dizia:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 P ode o homem mortal ser justo diante de Deus? Pode o varão ser puro diante do seu Criador?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 E is que Deus não confia nos seus servos, e até a seus anjos atribui loucura;

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 q uanto mais aos que habitam em casas de lodo, cujo fundamento está no pó, e que são esmagados pela traça!

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 E ntre a manhã e a tarde são destruidos; perecem para sempre sem que disso se faça caso.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 S e dentro deles é arrancada a corda da sua tenda, porventura não morrem, e isso sem atingir a sabedoria?

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»