1 Ó Deus do meu louvor, não te cales;

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

2 p ois a boca do ímpio e a boca fraudulenta se abrem contra mim; falam contra mim com uma língua mentirosa.

Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.

3 E les me cercam com palavras de ódio, e pelejam contra mim sem causa.

Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

4 E m paga do meu amor são meus adversários; mas eu me dedico ã oração.

La dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog.

5 R etribuem-me o mal pelo bem, e o ódio pelo amor.

Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură.

6 P õe sobre ele um ímpio, e esteja ã sua direita um acusador.

Pune un om rău împotriva lui şi un acuzator să stea la dreapta lui!

7 Q uando ele for julgado, saia condenado; e em pecado se lhe torne a sua oração!

Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.

8 S ejam poucos os seus dias, e outro tome o seu ofício!

Fie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul!

9 F iquem órfãos os seus filhos, e viúva a sua mulher!

Să-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă!

10 A ndem errantes os seus filhos, e mendiguem; esmolem longe das suas habitações assoladas.

Fiii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine!

11 O credor lance mão de tudo quanto ele tenha, e despojem-no os estranhos do fruto do seu trabalho!

Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!

12 N ão haja ninguém que se compadeça dele, nem haja quem tenha pena dos seus órfãos!

Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!

13 S eja extirpada a sua posteridade; o seu nome seja apagado na geração seguinte!

Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi, iar în generaţia următoare să le fie şters numele!

14 E steja na memória do Senhor a iniqüidade de seus pais; e não se apague o pecado de sua mãe!

Să fie păstrată înaintea Domnului aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui şi să nu fie şters păcatul mamei lui!

15 A ntes estejam sempre perante o Senhor, para que ele faça desaparecer da terra a memória deles!

Să rămână de-a pururi înaintea Domnului, iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!

16 P orquanto não se lembrou de usar de benignidade; antes perseguiu o varão aflito e o necessitado, como também o quebrantado de coração, para o matar.

Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!

17 V isto que amou a maldição, que ela lhe sobrevenha! Como não desejou a bênção, que ela se afaste dele!

A iubit blestemul; de el să aibă parte! Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!

18 A ssim como se vestiu de maldição como dum vestido, assim penetre ela nas suas entranhas como água, e em seus ossos como azeite!

A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i-a intrat în pântece ca apa şi în oase – ca untdelemnul.

19 S eja para ele como o vestido com que ele se cobre, e como o cinto com que sempre anda cingido!

De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă şi brâul cu care se încinge mereu!

20 S eja este, da parte do Senhor, o galardão dos meus adversários, e dos que falam mal contra mim!

Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului şi a celor ce mă vorbesc de rău!

21 M as tu, ó Deus, meu Senhor age em meu favor por amor do teu nome; pois que é boa a tua benignidade, livra-me;

Dar Tu, Doamne, Stăpâne, de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!

22 p ois sou pobre e necessitado, e dentro de mim está ferido o meu coração.

Căci sunt sărman şi necăjit, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.

23 E is que me vou como a sombra que declina; sou arrebatado como o gafanhoto.

Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă.

24 O s meus joelhos estão enfraquecidos pelo jejum, e a minha carne perde a sua gordura.

Genunchii îmi sunt slăbiţi de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.

25 E u sou para eles objeto de opróbrio; ao me verem, meneiam a cabeça.

Am ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap.

26 A juda-me, Senhor, Deus meu; salva-me segundo a tua benignidade.

Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, scapă-mă!

27 S aibam que nisto está a tua mão, e que tu, Senhor, o fizeste.

Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28 A maldiçoem eles, mas abençoa tu; fiquem confundidos os meus adversários; mas alegre-se o teu servo!

Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.

29 V istam-se de ignomínia os meus acusadores, e cubram-se da sua própria vergonha como dum manto!

Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

30 M uitas graças darei ao Senhor com a minha boca;

Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea, în mijlocul multora Îl voi lăuda.

31 P ois ele se coloca ã direita do poder, para o salvar dos que o condenam.

Căci El stă la dreapta celui sărman, ca să-l scape de acuzatorii lui.