1 D epois disso abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia.

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

2 E Jó falou, dizendo:

Iov a zis:

3 P ereça o dia em que nasci, e a noite que se disse: Foi concebido um homem!

„Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

4 C onverta-se aquele dia em trevas; e Deus, lá de cima, não tenha cuidado dele, nem resplandeça sobre ele a luz.

Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

5 R eclamem-no para si as trevas e a sombra da morte; habitem sobre ele nuvens; espante-o tudo o que escurece o dia.

Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

6 Q uanto

Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

7 A h! que estéril seja aquela noite, e nela não entre voz de regozijo.

Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

8 A maldiçoem-na aqueles que amaldiçoam os dias, que são peritos em suscitar o leviatã.

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

9 A s estrelas da alva se lhe escureçam; espere ela em vão a luz, e não veja as pálpebras da manhã;

Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

10 p orquanto não fechou as portas do ventre de minha mãe, nem escondeu dos meus olhos a aflição.

pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 P or que não morri ao nascer? por que não expirei ao vir ã luz?

De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

12 P or que me receberam os joelhos? e por que os seios, para que eu mamasse?

De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

13 P ois agora eu estaria deitado e quieto; teria dormido e estaria em repouso,

Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

14 c om os reis e conselheiros da terra, que reedificavam ruínas para si,

cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

15 o u com os príncipes que tinham ouro, que enchiam as suas casas de prata;

cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

16 o u, como aborto oculto, eu não teria existido, como as crianças que nunca viram a luz.

Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

17 A li os ímpios cessam de perturbar; e ali repousam os cansados.

Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

18 A li os presos descansam juntos, e não ouvem a voz do exator.

Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

19 O pequeno e o grande ali estão e o servo está livre de seu senhor.

Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 P or que se concede luz ao aflito, e vida aos amargurados de alma;

De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

21 q ue anelam pela morte sem que ela venha, e cavam em procura dela mais do que de tesouros escondidos;

celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

22 q ue muito se regozijam e exultam, quando acham a sepultura?

celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

23 S im, por que se concede luz ao homem cujo caminho está escondido, e a quem Deus cercou de todos os lados?

omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

24 P ois em lugar de meu pão vem o meu suspiro, e os meus gemidos se derramam como água.

Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

25 P orque aquilo que temo me sobrevém, e o que receio me acontece.

Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

26 N ão tenho repouso, nem sossego, nem descanso; mas vem a perturbação.

N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“