1 A près cela, Job ouvrit la bouche et maudit le jour de sa naissance.

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

2 I l prit la parole et dit:

Iov a zis:

3 P érisse le jour où je suis né, Et la nuit qui dit: Un enfant mâle est conçu!

„Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

4 C e jour! qu'il se change en ténèbres, Que Dieu n'en ait point souci dans le ciel, Et que la lumière ne rayonne plus sur lui!

Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

5 Q ue l'obscurité et l'ombre de la mort s'en emparent, Que des nuées établissent leur demeure au-dessus de lui, Et que de noirs phénomènes l'épouvantent!

Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

6 C ette nuit! que les ténèbres en fassent leur proie, Qu'elle disparaisse de l'année, Qu'elle ne soit plus comptée parmi les mois!

Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

7 Q ue cette nuit devienne stérile, Que l'allégresse en soit bannie!

Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

8 Q u'elle soit maudite par ceux qui maudissent les jours, Par ceux qui savent exciter le léviathan!

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

9 Q ue les étoiles de son crépuscule s'obscurcissent, Qu'elle attende en vain la lumière, Et qu'elle ne voie point les paupières de l'aurore!

Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

10 C ar elle n'a pas fermé le sein qui me conçut, Ni dérobé la souffrance à mes regards.

pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 P ourquoi ne suis-je pas mort dans le ventre de ma mère? Pourquoi n'ai-je pas expiré au sortir de ses entrailles?

De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

12 P ourquoi ai-je trouvé des genoux pour me recevoir, Et des mamelles pour m'allaiter?

De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

13 J e serais couché maintenant, je serais tranquille, Je dormirais, je reposerais,

Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

14 A vec les rois et les grands de la terre, Qui se bâtirent des mausolées,

cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

15 A vec les princes qui avaient de l'or, Et qui remplirent d'argent leurs demeures.

cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

16 O u je n'existerais pas, je serais comme un avorton caché, Comme des enfants qui n'ont pas vu la lumière.

Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

17 L à ne s'agitent plus les méchants, Et là se reposent ceux qui sont fatigués et sans force;

Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

18 L es captifs sont tous en paix, Ils n'entendent pas la voix de l'oppresseur;

Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

19 L e petit et le grand sont là, Et l'esclave n'est plus soumis à son maître.

Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 P ourquoi donne-t-il la lumière à celui qui souffre, Et la vie à ceux qui ont l'amertume dans l'âme,

De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

21 Q ui espèrent en vain la mort, Et qui la convoitent plus qu'un trésor,

celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

22 Q ui seraient transportés de joie Et saisis d'allégresse, s'ils trouvaient le tombeau?

celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

23 A l'homme qui ne sait où aller, Et que Dieu cerne de toutes parts?

omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

24 M es soupirs sont ma nourriture, Et mes cris se répandent comme l'eau.

Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

25 C e que je crains, c'est ce qui m'arrive; Ce que je redoute, c'est ce qui m'atteint.

Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

26 J e n'ai ni tranquillité, ni paix, ni repos, Et le trouble s'est emparé de moi.

N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“