1 ( 8: 23) Mais les ténèbres ne régneront pas toujours Sur la terre où il y a maintenant des angoisses: Si les temps passés ont couvert d'opprobre Le pays de Zabulon et le pays de Nephthali, Les temps à venir couvriront de gloire La contrée voisine de la mer, au delà du Jourdain, Le territoire des Gentils.

Totuşi nu va mai fi întuneric peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de ruşine ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali, tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan!

2 ( 9: 1) Le peuple qui marchait dans les ténèbres Voit une grande lumière; Sur ceux qui habitaient le pays de l'ombre de la mort Une lumière resplendit.

Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit o lumină!

3 ( 9: 2) Tu rends le peuple nombreux, Tu lui accordes de grandes joies; Il se réjouit devant toi, comme on se réjouit à la moisson, Comme on pousse des cris d'allégresse au partage du butin.

Tu ai înmulţit neamul şi ai făcut să-i crească bucuria. Ei se bucură înaintea Ta cum se bucură nişte oameni la seceriş şi cum se bucură cei care împart o pradă.

4 ( 9: 3) Car le joug qui pesait sur lui, Le bâton qui frappait son dos, La verge de celui qui l'opprimait, Tu les brises, comme à la journée de Madian.

Fiindcă jugul ce-i apăsa, drugul de pe umerii lor şi toiagul asupritorului lor, le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian.

5 ( 9: 4) Car toute chaussure qu'on porte dans la mêlée, Et tout vêtement guerrier roulé dans le sang, Seront livrés aux flammes, Pour être dévorés par le feu.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină tăvălită în sânge va fi arsă, va deveni hrană pentru foc.

6 ( 9: 5) Car un enfant nous est né, un fils nous est donné, Et la domination reposera sur son épaule; On l'appellera Admirable, Conseiller, Dieu puissant, Père éternel, Prince de la paix.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»

7 ( 9: 6) Donner à l'empire de l'accroissement, Et une paix sans fin au trône de David et à son royaume, L'affermir et le soutenir par le droit et par la justice, Dès maintenant et à toujours: Voilà ce que fera le zèle de l'Éternel des armées.

Autoritatea Sa va creşte neîncetat şi va fi o pace fără sfârşit pentru tronul lui David şi împărăţia Sa. El o va întemeia şi o va întări prin judecată şi dreptate, de acum şi pe vecie. Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta. Judecata Domnului asupra lui Israel

8 ( 9: 7) Le Seigneur envoie une parole à Jacob: Elle tombe sur Israël.

Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov; acesta va cădea peste Israel;

9 ( 9: 8) Tout le peuple en aura connaissance, Éphraïm et les habitants de Samarie, Qui disent avec orgueil et fierté:

tot poporul – Efraim şi locuitorii Samariei – va şti, toţi cei care, cu mândrie şi aroganţă în inimă, zic:

10 ( 9: 9) Des briques sont tombées, Nous bâtirons en pierres de taille; Des sycomores ont été coupés, Nous les remplacerons par des cèdres.

«Au căzut cărămizile, dar noi vom zidi cu pietre cioplite! Sicomorii au fost tăiaţi, dar noi îi vom înlocui cu cedri!»

11 ( 9: 10) L'Éternel élèvera contre eux les ennemis de Retsin, Et il armera leurs ennemis,

De aceea, Domnul i-a ridicat împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin, i-a stârnit pe duşmanii lor:

12 ( 9: 11) Les Syriens à l'orient, les Philistins à l'occident; Et ils dévoreront Israël à pleine bouche. Malgré tout cela, sa colère ne s'apaise point, Et sa main est encore étendue.

arameii la răsărit şi filistenii la apus; cu o gură larg deschisă ei l-au mâncat pe Israel! Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.

13 ( 9: 12) Le peuple ne revient pas à celui qui le frappe, Et il ne cherche pas l'Éternel des armées.

Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea, nu L-a căutat pe Domnul Oştirilor.

14 ( 9: 13) Aussi l'Éternel arrachera d'Israël la tête et la queue, La branche de palmier et le roseau, En un seul jour.

Aşa că Domnul va tăia din Israel capul şi coada, ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi.

15 ( 9: 14) (L'ancien et le magistrat, c'est la tête, Et le prophète qui enseigne le mensonge, c'est la queue.)

Bătrânii şi demnitarii sunt capul, iar profeţii care învaţă minciuni sunt coada.

16 ( 9: 15) Ceux qui conduisent ce peuple l'égarent, Et ceux qui se laissent conduire se perdent.

Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduşi de ei sunt pierduţi.

17 ( 9: 16) C'est pourquoi le Seigneur ne saurait se réjouir de leurs jeunes hommes, Ni avoir pitié de leurs orphelins et de leurs veuves; Car tous sont des impies et des méchants, Et toutes les bouches profèrent des infamies. Malgré tout cela, sa colère ne s'apaise point, Et sa main est encore étendue.

De aceea Stăpânul nu se va mai bucura de tinerii lor, nici nu va mai avea milă de orfanii şi de văduvele lor, pentru că toţi sunt lipsiţi de evlavie şi ticăloşi, toţi spun vorbe de nimic. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.

18 ( 9: 17) Car la méchanceté consume comme un feu, Qui dévore ronces et épines; Il embrase l'épaisseur de la forêt, D'où s'élèvent des colonnes de fumée.

Da! Răutatea arde ca un foc, arde mărăcinii şi spinii, aprinde desişul pădurii din care se înalţă un stâlp de fum!

19 ( 9: 18) Par la colère de l'Éternel des armées le pays est embrasé, Et le peuple est comme la proie du feu; Nul n'épargne son frère.

Ţara este arsă de furia Domnului Oştirilor, iar poporul este ca ceva de pus pe foc. Nimeni nu-şi cruţă fratele.

20 ( 9: 19) On pille à droite, et l'on a faim; On dévore à gauche, et l'on n'est pas rassasié; Chacun dévore la chair de son bras.

Unul jefuieşte din dreapta şi rămâne flămând; mănâncă din stânga şi nu se satură; fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale.

21 ( 9: 20) Manassé dévore Éphraïm, Éphraïm Manassé, Et ensemble ils fondent sur Juda. Malgré tout cela, sa colère ne s'apaise point, Et sa main est encore étendue.

Manase mănâncă pe Efraim, şi Efraim pe Manase, iar împreună mănâncă pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.