1 M alheur à toi qui ravages, et qui n'as pas été ravagé! Qui pilles, et qu'on n'a pas encore pillé! Quand tu auras fini de ravager, tu seras ravagé; Quand tu auras achevé de piller, on te pillera.

Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n-ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus şi când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.

2 É ternel, aie pitié de nous! Nous espérons en toi. Sois notre aide chaque matin, Et notre délivrance au temps de la détresse!

Doamne, fie-Ţi milă de noi! Noi nădăjduim în Tine! Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!

3 Q uand ta voix retentit, Les peuples fuient; Quand tu te lèves, Les nations se dispersent.

Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.

4 O n moissonne votre butin, Comme moissonne la sauterelle; On se précipite dessus, Comme se précipitent les sauterelles.

Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

5 L 'Éternel est élevé, Car il habite en haut; Il remplit Sion De droiture et de justice.

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi. El umple Sionul cu judecată şi dreptate.

6 T es jours seront en sûreté; La sagesse et l'intelligence sont une source de salut; La crainte de l'Éternel, C'est là le trésor de Sion.

El va fi siguranţă pentru vremurile tale, belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere, iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului.

7 V oici, les héros Poussent des cris au dehors; Les messagers de paix Pleurent amèrement.

Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri, iar solii păcii plâng cu amar.

8 L es routes sont désertes; On ne passe plus dans les chemins. Il a rompu l'alliance, il méprise les villes, Il n'a de respect pour personne.

Drumurile sunt părăsite, nici un călător nu se mai află pe ele. Legământul este rupt, martorii sunt dispreţuiţi, nimeni nu mai este respectat.

9 L e pays est dans le deuil, dans la tristesse; Le Liban est confus, languissant; Le Saron est comme un désert; Le Basan et le Carmel secouent leur feuillage.

Ţara geme şi se ofileşte; Libanul este făcut de ruşine şi se usucă; Şaronul este ca Araba, iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 M aintenant je me lèverai, Dit l'Éternel, Maintenant je serai exalté, Maintenant je serai élevé.

«Acum Mă voi ridica, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!

11 V ous avez conçu du foin, Vous enfanterez de la paille; Votre souffle, C'est un feu qui vous consumera.

Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

12 L es peuples seront Des fournaises de chaux, Des épines coupées Qui brûlent dans le feu.

Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 V ous qui êtes loin, écoutez ce que j'ai fait! Et vous qui êtes près, sachez quelle est ma puissance!

Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»

14 L es pécheurs sont effrayés dans Sion, Un tremblement saisit les impies: Qui de nous pourra rester auprès d'un feu dévorant? Qui de nous pourra rester auprès de flammes éternelles? -

Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»

15 C elui qui marche dans la justice, Et qui parle selon la droiture, Qui méprise un gain acquis par extorsion, Qui secoue les mains pour ne pas accepter un présent, Qui ferme l'oreille pour ne pas entendre des propos sanguinaires, Et qui se bande les yeux pour ne pas voir le mal,

Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.

16 C elui-là habitera dans des lieux élevés; Des rochers fortifiés seront sa retraite; Du pain lui sera donné, De l'eau lui sera assurée.

Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 T es yeux verront le roi dans sa magnificence, Ils contempleront le pays dans toute son étendue.

Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe.

18 T on coeur se souviendra de la terreur: Où est le secrétaire, où est le trésorier? Où est celui qui inspectait les tours?

Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile ?»

19 T u ne verras plus le peuple audacieux, Le peuple au langage obscur qu'on n'entend pas, A la langue barbare qu'on ne comprend pas.

Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 R egarde Sion, la cité de nos fêtes! Tes yeux verront Jérusalem, séjour tranquille, Tente qui ne sera plus transportée, Dont les pieux ne seront jamais enlevés, Et dont les cordages ne seront point détachés.

Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.

21 C 'est là vraiment que l'Éternel est magnifique pour nous: Il nous tient lieu de fleuves, de vastes rivières, Où ne pénètrent point de navires à rames, Et que ne traverse aucun grand vaisseau.

Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga.

22 C ar l'Éternel est notre juge, L'Éternel est notre législateur, L'Éternel est notre roi: C'est lui qui nous sauve.

Căci Domnul este judecătorul nostru; Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; El ne va izbăvi.

23 T es cordages sont relâchés; Ils ne serrent plus le pied du mât et ne tendent plus les voiles. Alors on partage la dépouille d'un immense butin; Les boiteux même prennent part au pillage:

Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.

24 A ucun habitant ne dit: Je suis malade! Le peuple de Jérusalem reçoit le pardon de ses iniquités.

Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.