1 W o, spoiler! and thou not spoiled, And treacherous! and they dealt not treacherously with thee, When thou dost finish, O spoiler, thou art spoiled, When thou dost finish dealing treacherously, They deal treacherously with thee.

Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n-ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus şi când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.

2 O Jehovah, favour us, for thee we have waited, Be their arm, in the mornings, Yea, our salvation in time of adversity.

Doamne, fie-Ţi milă de noi! Noi nădăjduim în Tine! Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!

3 F rom the voice of a multitude fled have peoples, From thine exaltation scattered have been nations.

Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.

4 A nd gathered hath been your spoil, A gathering of the caterpillar, As a running to and fro of locusts is he running on it.

Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

5 S et on high is Jehovah, for He is dwelling on high, He filled Zion judgment and righteousness,

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi. El umple Sionul cu judecată şi dreptate.

6 A nd hath been the stedfastness of thy times, The strength of salvation, wisdom, and knowledge, Fear of Jehovah -- it His treasure.

El va fi siguranţă pentru vremurile tale, belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere, iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului.

7 L o, `Their Ariel,' they have cried without, Messengers of peace do weep bitterly.

Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri, iar solii păcii plâng cu amar.

8 D esolated have been highways, Ceased hath he who passeth along the path, He hath broken covenant, He hath despised enemies, He hath not esteemed a man.

Drumurile sunt părăsite, nici un călător nu se mai află pe ele. Legământul este rupt, martorii sunt dispreţuiţi, nimeni nu mai este respectat.

9 M ourned, languished hath the land, Confounded hath been Lebanon, Withered hath been Sharon as a wilderness, And shaking are Bashan and Carmel.

Ţara geme şi se ofileşte; Libanul este făcut de ruşine şi se usucă; Şaronul este ca Araba, iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 N ow, do I arise, saith Jehovah, Now I am exalted, now I am lifted up.

«Acum Mă voi ridica, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!

11 Y e conceive chaff, ye bear stubble, Your spirit! -- fire devoureth you.

Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

12 A nd peoples have been burnings of lime, Thorns, as sweepings, with fire they burn.

Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 H ear, ye far off, that which I have done, And know, ye near ones, My might.

Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»

14 A fraid in Zion have been sinners, Seized hath trembling the profane: Who doth dwell for us -- consuming fire, Who doth dwell for us -- burnings of the age?

Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»

15 W hoso is walking righteously, And is speaking uprightly, Kicking against gain of oppressions, Shaking his hands from taking hold on a bribe, Stopping his ear from hearing of blood, And shutting his eyes from looking on evil,

Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.

16 H e high places doth inhabit, Strongholds of rock his high tower, His bread hath been given, his waters stedfast.

Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 A king in his beauty, see do thine eyes, They see a land afar off.

Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe.

18 T hy heart doth meditate terror, Where he who is counting? Where he who is weighing? Where he who is counting the towers?

Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul? Unde este cel ce numără turnurile ?»

19 T he strong people thou seest not, A people deeper of lip than to be understood, Of a scorned tongue, there is no understanding.

Pe acei oameni aroganţi, pe cei cu vorbirea necunoscută, cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 S ee Zion, the city of our meetings, Thine eyes see Jerusalem a quiet habitation, A tent not taken down, Not removed are its pins for ever, And none of its cords are broken.

Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta; ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.

21 B ut there mighty Jehovah for us, A place of rivers -- streams broad of sides, No ship with oars doth go into it, And a mighty ship doth not pass over it.

Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ; va fi un loc cu râuri şi canale largi, dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle şi nici vase mari nu vor naviga.

22 F or Jehovah our judge, Jehovah our lawgiver, Jehovah our king -- He doth save us.

Căci Domnul este judecătorul nostru; Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; El ne va izbăvi.

23 L eft have been thy ropes, They strengthen not rightly their mast, They have not spread out a sail, Then apportioned hath been a prey of much spoil, The lame have taken spoil.

Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă, încât până şi ologii vor duce din ea.

24 N or doth an inhabitant say, `I was sick,' The people that is dwelling in it, is forgiven of iniquity!

Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»; poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.