1 A nd sons of the prophet say unto Elisha, `Lo, we pray thee, the place where we are dwelling before thee is too strait for us;

Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei: – Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2 l et us go, we pray thee, unto the Jordan, and we take thence each one beam, and we make for ourselves there a place to dwell there;' and he saith, `Go.'

Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta. – Duceţi-vă! le-a răspuns el.

3 A nd the one saith, `Be pleased, I pray thee, and go with thy servants;' and he saith, `I -- I go.'

Atunci unul din ei a zis: – Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. – Voi veni! le-a răspuns el.

4 A nd he goeth with them, and they come in to the Jordan, and cut down the trees,

Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii.

5 a nd it cometh to pass, the one is felling the beam, and the iron hath fallen into the water, and he crieth and saith, `Alas! my lord, and it asked!'

Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: – Ah, stăpâne, era împrumutat!

6 A nd the man of God saith, `Whither hath it fallen?' and he sheweth him the place, and he cutteth a stick, and casteth thither, and causeth the iron to swim,

Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: – Unde a căzut? Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7 a nd saith, `Raise to thee;' and he putteth forth his hand and taketh it.

Apoi a zis: – Ridică-l! El a întins mâna şi l-a luat. Elisei şi arameii

8 A nd the king of Aram hath been fighting against Israel, and taketh counsel with his servants, saying, `At such and such a place my encamping.'

Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“

9 A nd the man of God sendeth unto the king of Israel, saying, `Take heed of passing by this place, for thither are the Aramaeans coming down;

Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“

10 a nd the king of Israel sendeth unto the place of which the man of God spake to him, and warned him, and he is preserved there not once nor twice.

Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori.

11 A nd the heart of the king of Aram is tossed about concerning this thing, and he calleth unto his servants, and saith unto them, `Do ye not declare to me who of us for the king of Israel?'

Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: – Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

12 A nd one of his servants saith, `Nay, my lord, O king, for Elisha the prophet, who in Israel, declareth to the king of Israel the words that thou speakest in the inner part of thy bed-chamber.'

Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns: – Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

13 A nd he saith, `Go ye and see where he, and I send and take him;' and it is declared to him, saying, `Lo -- in Dothan.'

Şi regele a zis: – Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă. Când s-au întors i-au zis: – Este la Dotan.

14 A nd he sendeth thither horses and chariot, and a heavy force, and they come in by night, and go round against the city.

Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15 A nd the servant of the man of God riseth early, and goeth out, and lo, a force is surrounding the city, and horse and chariot, and his young man saith unto him, `Alas! my lord, how do we do?'

Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: – Ah, stăpâne, ce vom face?

16 A nd he saith, `Fear not, for more they who with us than they who with them.'

– Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

17 A nd Elisha prayeth, and saith, `Jehovah, open, I pray Thee, his eyes, and he doth see;' and Jehovah openeth the eyes of the young man, and he seeth, and lo, the hill is full of horses and chariots of fire, round about Elisha.

Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.

18 A nd they come down unto it, and Elisha prayeth unto Jehovah, and saith, `Smite, I pray Thee, this nation with blindness;' and He smiteth them with blindness, according to the word of Elisha.

În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei.

19 A nd Elisha saith unto them, `This not the way, nor this the city; come after me, and I lead you unto the man whom ye seek;' and he leadeth them to Samaria.

Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria.

20 A nd it cometh to pass, at their coming in to Samaria, that Elisha saith, `Jehovah, open the eyes of these, and they see;' and Jehovah openeth their eyes, and they see, and lo, in the midst of Samaria!

După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 A nd the king of Israel saith unto Elisha, at his seeing them, `Do I smite -- do I smite -- my father?'

Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: – Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22 A nd he saith, `Thou dost not smite; those whom thou hast taken captive with thy sword and with thy bow art thou smiting? set bread and water before them, and they eat, and drink, and go unto their lord.'

– Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23 A nd he prepareth for them great provision, and they eat and drink, and he sendeth them away, and they go unto their lord: and troops of Aram have not added any more to come in to the land of Israel.

Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel. Foamete în Samaria asediată

24 A nd it cometh to pass afterwards, that Ben-Hadad king of Aram gathereth all his camp, and goeth up, and layeth siege to Samaria,

După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria.

25 a nd there is a great famine in Samaria, and lo, they are laying siege to it, till the head of an ass is at eighty silverlings, and a forth of the cab of dovesdung at five silverlings.

Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ de porumbel – cinci şecheli.

26 A nd it cometh to pass, the king of Israel is passing by on the wall, and a woman hath cried unto him, saying, `Save, my lord, O king.'

Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: – Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

27 A nd he saith, `Jehovah doth not save thee -- whence do I save thee? out of the threshing-floor, or out of the wine-vat?'

Dar el i-a zis: – Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 A nd the king saith to her, `What -- to thee?' and she saith, `This woman said unto me, Give thy son, and we eat him to-day, and my son we eat to-morrow;

Apoi regele a continuat: – Ce problemă ai? Ea a răspuns: – Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29 a nd we boil my son and eat him, and I say unto her on the next day, Give thy son, and we eat him; and she hideth her son.'

Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

30 A nd it cometh to pass, at the king's hearing the words of the woman, that he rendeth his garments, and he is passing by on the wall, and the people see, and lo, the sackcloth on his flesh within.

Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac.

31 A nd he saith, `Thus doth God do to me, and thus He doth add -- if it remain -- the head of Elisha son of Shaphat -- upon him this day.'

El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

32 A nd Elisha is sitting in his house, and the elders are sitting with him, and sendeth a man from before him; before the messenger doth come unto him, even he himself said unto the elders, `Have ye seen that this son of the murderer hath sent to turn aside my head? see, at the coming in of the messenger, shut the door, and ye have held him fast at the door, is not the sound of the feet of his lord behind him?'

Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“

33 H e is yet speaking with them, and lo, the messenger is coming down unto him, and he saith, `Lo, this the evil from Jehovah: what -- do I wait for Jehovah any more?'

În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis: – Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul ?