1 N ow the sons of the prophets said to Elisha, “Behold now, the place before you where we are living is too limited for us.

Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei: – Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2 P lease let us go to the Jordan and each of us take from there a beam, and let us make a place there for ourselves where we may live.” So he said, “Go.”

Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta. – Duceţi-vă! le-a răspuns el.

3 T hen one said, “Please be willing to go with your servants.” And he answered, “I shall go.”

Atunci unul din ei a zis: – Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. – Voi veni! le-a răspuns el.

4 S o he went with them; and when they came to the Jordan, they cut down trees.

Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii.

5 B ut as one was felling a beam, the axe head fell into the water; and he cried out and said, “Alas, my master! For it was borrowed.”

Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: – Ah, stăpâne, era împrumutat!

6 T hen the man of God said, “Where did it fall?” And when he showed him the place, he cut off a stick and threw it in there, and made the iron float.

Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: – Unde a căzut? Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7 H e said, “Take it up for yourself.” So he put out his hand and took it. The Arameans Plot to Capture Elisha

Apoi a zis: – Ridică-l! El a întins mâna şi l-a luat. Elisei şi arameii

8 N ow the king of Aram was warring against Israel; and he counseled with his servants saying, “In such and such a place shall be my camp.”

Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“

9 T he man of God sent word to the king of Israel saying, “Beware that you do not pass this place, for the Arameans are coming down there.”

Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“

10 T he king of Israel sent to the place about which the man of God had told him; thus he warned him, so that he guarded himself there, more than once or twice.

Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori.

11 N ow the heart of the king of Aram was enraged over this thing; and he called his servants and said to them, “Will you tell me which of us is for the king of Israel?”

Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: – Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

12 O ne of his servants said, “No, my lord, O king; but Elisha, the prophet who is in Israel, tells the king of Israel the words that you speak in your bedroom.”

Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns: – Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

13 S o he said, “Go and see where he is, that I may send and take him.” And it was told him, saying, “Behold, he is in Dothan.”

Şi regele a zis: – Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă. Când s-au întors i-au zis: – Este la Dotan.

14 H e sent horses and chariots and a great army there, and they came by night and surrounded the city.

Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15 N ow when the attendant of the man of God had risen early and gone out, behold, an army with horses and chariots was circling the city. And his servant said to him, “Alas, my master! What shall we do?”

Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: – Ah, stăpâne, ce vom face?

16 S o he answered, “ Do not fear, for those who are with us are more than those who are with them.”

– Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

17 T hen Elisha prayed and said, “ O Lord, I pray, open his eyes that he may see.” And the Lord opened the servant’s eyes and he saw; and behold, the mountain was full of horses and chariots of fire all around Elisha.

Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.

18 W hen they came down to him, Elisha prayed to the Lord and said, “Strike this people with blindness, I pray.” So He struck them with blindness according to the word of Elisha.

În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei.

19 T hen Elisha said to them, “This is not the way, nor is this the city; follow me and I will bring you to the man whom you seek.” And he brought them to Samaria.

Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria.

20 W hen they had come into Samaria, Elisha said, “O Lord, open the eyes of these men, that they may see.” So the Lord opened their eyes and they saw; and behold, they were in the midst of Samaria.

După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 T hen the king of Israel when he saw them, said to Elisha, “ My father, shall I kill them? Shall I kill them?”

Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: – Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22 H e answered, “You shall not kill them. Would you kill those you have taken captive with your sword and with your bow? Set bread and water before them, that they may eat and drink and go to their master.”

– Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23 S o he prepared a great feast for them; and when they had eaten and drunk he sent them away, and they went to their master. And the marauding bands of Arameans did not come again into the land of Israel. The Siege of Samaria—Cannibalism

Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel. Foamete în Samaria asediată

24 N ow it came about after this, that Ben-hadad king of Aram gathered all his army and went up and besieged Samaria.

După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria.

25 T here was a great famine in Samaria; and behold, they besieged it, until a donkey’s head was sold for eighty shekels of silver, and a fourth of a kab of dove’s dung for five shekels of silver.

Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ de porumbel – cinci şecheli.

26 A s the king of Israel was passing by on the wall a woman cried out to him, saying, “Help, my lord, O king!”

Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: – Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

27 H e said, “ If the Lord does not help you, from where shall I help you? From the threshing floor, or from the wine press?”

Dar el i-a zis: – Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 A nd the king said to her, “ What is the matter with you?” And she answered, “This woman said to me, ‘Give your son that we may eat him today, and we will eat my son tomorrow.’

Apoi regele a continuat: – Ce problemă ai? Ea a răspuns: – Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29 S o we boiled my son and ate him; and I said to her on the next day, ‘Give your son, that we may eat him’; but she has hidden her son.”

Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

30 W hen the king heard the words of the woman, he tore his clothes—now he was passing by on the wall—and the people looked, and behold, he had sackcloth beneath on his body.

Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac.

31 T hen he said, “May God do so to me and more also, if the head of Elisha the son of Shaphat remains on him today.”

El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

32 N ow Elisha was sitting in his house, and the elders were sitting with him. And the king sent a man from his presence; but before the messenger came to him, he said to the elders, “Do you see how this son of a murderer has sent to take away my head? Look, when the messenger comes, shut the door and hold the door shut against him. Is not the sound of his master’s feet behind him?”

Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“

33 W hile he was still talking with them, behold, the messenger came down to him and he said, “ Behold, this evil is from the Lord; why should I wait for the Lord any longer?”

În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis: – Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul ?