1 N ow it came about when all the kings who were beyond the Jordan, in the hill country and in the lowland and on all the coast of the Great Sea toward Lebanon, the Hittite and the Amorite, the Canaanite, the Perizzite, the Hivite and the Jebusite, heard of it,

Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă şi din zona deluroasă, cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi,

2 t hat they gathered themselves together with one accord to fight with Joshua and with Israel.

s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.

3 W hen the inhabitants of Gibeon heard what Joshua had done to Jericho and to Ai,

Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai,

4 t hey also acted craftily and set out as envoys, and took worn-out sacks on their donkeys, and wineskins worn-out and torn and mended,

s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite.

5 a nd worn-out and patched sandals on their feet, and worn-out clothes on themselves; and all the bread of their provision was dry and had become crumbled.

Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.

6 T hey went to Joshua to the camp at Gilgal and said to him and to the men of Israel, “We have come from a far country; now therefore, make a covenant with us.”

Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel: – Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!

7 T he men of Israel said to the Hivites, “Perhaps you are living within our land; how then shall we make a covenant with you?”

Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor: – Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

8 B ut they said to Joshua, “ We are your servants.” Then Joshua said to them, “Who are you and where do you come from?”

– Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua. – Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.

9 T hey said to him, “Your servants have come from a very far country because of the fame of the Lord your God; for we have heard the report of Him and all that He did in Egypt,

– Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt,

10 a nd all that He did to the two kings of the Amorites who were beyond the Jordan, to Sihon king of Heshbon and to Og king of Bashan who was at Ashtaroth.

precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot.

11 S o our elders and all the inhabitants of our country spoke to us, saying, ‘Take provisions in your hand for the journey, and go to meet them and say to them, “ We are your servants; now then, make a covenant with us.”’

Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“.

12 T his our bread was warm when we took it for our provisions out of our houses on the day that we left to come to you; but now behold, it is dry and has become crumbled.

Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată.

13 T hese wineskins which we filled were new, and behold, they are torn; and these our clothes and our sandals are worn out because of the very long journey.”

Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

14 S o the men of Israel took some of their provisions, and did not ask for the counsel of the Lord.

Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul.

15 J oshua made peace with them and made a covenant with them, to let them live; and the leaders of the congregation swore an oath to them.

Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.

16 I t came about at the end of three days after they had made a covenant with them, that they heard that they were neighbors and that they were living within their land.

La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor.

17 T hen the sons of Israel set out and came to their cities on the third day. Now their cities were Gibeon and Chephirah and Beeroth and Kiriath-jearim.

După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.

18 T he sons of Israel did not strike them because the leaders of the congregation had sworn to them by the Lord the God of Israel. And the whole congregation grumbled against the leaders.

Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor.

19 B ut all the leaders said to the whole congregation, “We have sworn to them by the Lord, the God of Israel, and now we cannot touch them.

Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei!

20 T his we will do to them, even let them live, so that wrath will not be upon us for the oath which we swore to them.”

Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“

21 T he leaders said to them, “Let them live.” So they became hewers of wood and drawers of water for the whole congregation, just as the leaders had spoken to them.

Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii.

22 T hen Joshua called for them and spoke to them, saying, “Why have you deceived us, saying, ‘We are very far from you,’ when you are living within our land?

Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis: – De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru?

23 N ow therefore, you are cursed, and you shall never cease being slaves, both hewers of wood and drawers of water for the house of my God.”

Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu!

24 S o they answered Joshua and said, “ Because it was certainly told your servants that the Lord your God had commanded His servant Moses to give you all the land, and to destroy all the inhabitants of the land before you; therefore we feared greatly for our lives because of you, and have done this thing.

Ei i-au răspuns lui Iosua: – Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta.

25 N ow behold, we are in your hands; do as it seems good and right in your sight to do to us.”

Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!

26 T hus he did to them, and delivered them from the hands of the sons of Israel, and they did not kill them.

Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis.

27 B ut Joshua made them that day hewers of wood and drawers of water for the congregation and for the altar of the Lord, to this day, in the place which He would choose.

Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.