1 T hen the Lord said to Moses, “Go to Pharaoh, for I have hardened his heart and the heart of his servants, that I may perform these signs of Mine among them,

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât şi slujitorilor săi, ca să descopăr aceste semne în mijlocul lor

2 a nd that you may tell in the hearing of your son, and of your grandson, how I made a mockery of the Egyptians and how I performed My signs among them, that you may know that I am the Lord.”

şi pentru ca voi să puteţi istorisi copiilor şi nepoţilor voştri cât de aspru m-am purtat cu egiptenii, ce semne am făcut în mijlocul lor; şi astfel să ştiţi că Eu sunt Domnul. “

3 M oses and Aaron went to Pharaoh and said to him, “Thus says the Lord, the God of the Hebrews, ‘How long will you refuse to humble yourself before Me? Let My people go, that they may serve Me.

Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smereşti înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece şi să Mi se închine.

4 F or if you refuse to let My people go, behold, tomorrow I will bring locusts into your territory.

Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi aduce mâine lăcuste în ţara ta.

5 T hey shall cover the surface of the land, so that no one will be able to see the land. They will also eat the rest of what has escaped—what is left to you from the hail—and they will eat every tree which sprouts for you out of the field.

Ele vor acoperi ţara şi nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor mânca ce v-a mai rămas după grindină, vor mânca orice copac care creşte pe câmp şi

6 T hen your houses shall be filled and the houses of all your servants and the houses of all the Egyptians, something which neither your fathers nor your grandfathers have seen, from the day that they came upon the earth until this day.’” And he turned and went out from Pharaoh.

îţi vor umple palatele tale, casele slujitorilor tăi şi ale tuturor egiptenilor; va fi ceva ce nici părinţii, nici părinţii părinţilor tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ şi până în ziua de azi.»“ Apoi ei s-au întors şi au ieşit de la Faraon.

7 P haraoh’s servants said to him, “How long will this man be a snare to us? Let the men go, that they may serve the Lord their God. Do you not realize that Egypt is destroyed?”

Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă poporul să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeul lor; încă nu înţelegi că Egiptul este ruinat?“

8 S o Moses and Aaron were brought back to Pharaoh, and he said to them, “ Go, serve the Lord your God! Who are the ones that are going?”

Moise şi Aaron au fost aduşi înapoi la Faraon şi el le-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?

9 M oses said, “ We shall go with our young and our old; with our sons and our daughters, with our flocks and our herds we shall go, for we must hold a feast to the Lord.”

Moise i-a răspuns: –Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre, pentru că avem de ţinut o sărbătoare în cinstea Domnului.

10 T hen he said to them, “Thus may the Lord be with you, if ever I let you and your little ones go! Take heed, for evil is in your mind.

El le-a zis: – Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi cu copiii voştri! Băgaţi de seamă, căci aveţi de gând să faceţi ceva rău.

11 N ot so! Go now, the men among you, and serve the Lord, for that is what you desire.” So they were driven out from Pharaoh’s presence.

Nu, nu! Doar bărbaţii voştri pot merge să se închine Domnului, pentru că aceasta aţi cerut. Şi au fost izgoniţi dinaintea lui Faraon.

12 T hen the Lord said to Moses, “ Stretch out your hand over the land of Egypt for the locusts, that they may come up on the land of Egypt and eat every plant of the land, even all that the hail has left.”

După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului şi o vor invada lăcustele care vor mânca orice plantă din ţara Egiptului, tot ce a mai rămas după urgia cu grindina.“

13 S o Moses stretched out his staff over the land of Egypt, and the Lord directed an east wind on the land all that day and all that night; and when it was morning, the east wind brought the locusts.

Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a adus vântul de răsărit peste ţară pe tot timpul zilei şi al nopţii; când s-a făcut dimineaţă, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14 T he locusts came up over all the land of Egypt and settled in all the territory of Egypt; they were very numerous. There had never been so many locusts, nor would there be so many again.

Lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată şi nu va mai fi.

15 F or they covered the surface of the whole land, so that the land was darkened; and they ate every plant of the land and all the fruit of the trees that the hail had left. Thus nothing green was left on tree or plant of the field through all the land of Egypt.

Ele au acoperit întreaga ţară şi tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din ţară şi tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată ţara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci şi nici plante pe câmp.

16 T hen Pharaoh hurriedly called for Moses and Aaron, and he said, “ I have sinned against the Lord your God and against you.

Faraon i-a chemat repede pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, şi împotriva voastră.

17 N ow therefore, please forgive my sin only this once, and make supplication to the Lord your God, that He would only remove this death from me.”

Iartă-mi şi păcatul acesta şi roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“

18 H e went out from Pharaoh and made supplication to the Lord.

Ei au ieşit de la Faraon şi Moise s-a rugat din nou Domnului.

19 S o the Lord shifted the wind to a very strong west wind which took up the locusts and drove them into the Red Sea; not one locust was left in all the territory of Egypt.

Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.

20 B ut the Lord hardened Pharaoh’s heart, and he did not let the sons of Israel go. Darkness over the Land

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a lăsat pe israeliţi să plece. A noua urgie: întunericul

21 T hen the Lord said to Moses, “ Stretch out your hand toward the sky, that there may be darkness over the land of Egypt, even a darkness which may be felt.”

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată ţara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“

22 S o Moses stretched out his hand toward the sky, and there was thick darkness in all the land of Egypt for three days.

Moise şi-a întins mâna spre cer şi s-a făcut un mare întuneric peste toată ţara Egiptului timp de trei zile.

23 T hey did not see one another, nor did anyone rise from his place for three days, but all the sons of Israel had light in their dwellings.

Oamenii nu se puteau vedea unii pe alţii şi timp de trei zile nu s-au putut mişca de unde erau; dar toţi israeliţii au avut lumină acolo unde locuiau.

24 T hen Pharaoh called to Moses, and said, “Go, serve the Lord; only let your flocks and your herds be detained. Even your little ones may go with you.”

Faraon l-a chemat pe Moise şi i-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului. Copiii voştri pot merge cu voi, însă turmele şi cirezile voastre vor rămâne.

25 B ut Moses said, “You must also let us have sacrifices and burnt offerings, that we may sacrifice them to the Lord our God.

Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne laşi să aducem jertfe şi arderi-de-tot Domnului, Dumnezeul nostru.

26 T herefore, our livestock too shall go with us; not a hoof shall be left behind, for we shall take some of them to serve the Lord our God. And until we arrive there, we ourselves do not know with what we shall serve the Lord.”

Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, şi nu ştim ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.

27 B ut the Lord hardened Pharaoh’s heart, and he was not willing to let them go.

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta n-a vrut să-i lase să plece.

28 T hen Pharaoh said to him, “ Get away from me! Beware, do not see my face again, for in the day you see my face you shall die!”

Apoi Faraon i-a zis: – Ieşi de la mine! Fereşte-te să-mi mai vezi faţa, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea faţa, vei muri.

29 M oses said, “You are right; I shall never see your face again!”

– Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ţi voi mai vedea faţa.