1 N ow the Lord said to Moses, “Go in to Pharaoh; for I have hardened his heart and the hearts of his servants, that I may show these signs of Mine before him,

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât şi slujitorilor săi, ca să descopăr aceste semne în mijlocul lor

2 a nd that you may tell in the hearing of your son and your son’s son the mighty things I have done in Egypt, and My signs which I have done among them, that you may know that I am the Lord.”

şi pentru ca voi să puteţi istorisi copiilor şi nepoţilor voştri cât de aspru m-am purtat cu egiptenii, ce semne am făcut în mijlocul lor; şi astfel să ştiţi că Eu sunt Domnul. “

3 S o Moses and Aaron came in to Pharaoh and said to him, “Thus says the Lord God of the Hebrews: ‘How long will you refuse to humble yourself before Me? Let My people go, that they may serve Me.

Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smereşti înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece şi să Mi se închine.

4 O r else, if you refuse to let My people go, behold, tomorrow I will bring locusts into your territory.

Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi aduce mâine lăcuste în ţara ta.

5 A nd they shall cover the face of the earth, so that no one will be able to see the earth; and they shall eat the residue of what is left, which remains to you from the hail, and they shall eat every tree which grows up for you out of the field.

Ele vor acoperi ţara şi nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor mânca ce v-a mai rămas după grindină, vor mânca orice copac care creşte pe câmp şi

6 T hey shall fill your houses, the houses of all your servants, and the houses of all the Egyptians—which neither your fathers nor your fathers’ fathers have seen, since the day that they were on the earth to this day.’” And he turned and went out from Pharaoh.

îţi vor umple palatele tale, casele slujitorilor tăi şi ale tuturor egiptenilor; va fi ceva ce nici părinţii, nici părinţii părinţilor tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ şi până în ziua de azi.»“ Apoi ei s-au întors şi au ieşit de la Faraon.

7 T hen Pharaoh’s servants said to him, “How long shall this man be a snare to us? Let the men go, that they may serve the Lord their God. Do you not yet know that Egypt is destroyed?”

Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă poporul să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeul lor; încă nu înţelegi că Egiptul este ruinat?“

8 S o Moses and Aaron were brought again to Pharaoh, and he said to them, “Go, serve the Lord your God. Who are the ones that are going?”

Moise şi Aaron au fost aduşi înapoi la Faraon şi el le-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?

9 A nd Moses said, “We will go with our young and our old; with our sons and our daughters, with our flocks and our herds we will go, for we must hold a feast to the Lord.”

Moise i-a răspuns: –Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre, pentru că avem de ţinut o sărbătoare în cinstea Domnului.

10 T hen he said to them, “The Lord had better be with you when I let you and your little ones go! Beware, for evil is ahead of you.

El le-a zis: – Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi cu copiii voştri! Băgaţi de seamă, căci aveţi de gând să faceţi ceva rău.

11 N ot so! Go now, you who are men, and serve the Lord, for that is what you desired.” And they were driven out from Pharaoh’s presence.

Nu, nu! Doar bărbaţii voştri pot merge să se închine Domnului, pentru că aceasta aţi cerut. Şi au fost izgoniţi dinaintea lui Faraon.

12 T hen the Lord said to Moses, “Stretch out your hand over the land of Egypt for the locusts, that they may come upon the land of Egypt, and eat every herb of the land—all that the hail has left.”

După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului şi o vor invada lăcustele care vor mânca orice plantă din ţara Egiptului, tot ce a mai rămas după urgia cu grindina.“

13 S o Moses stretched out his rod over the land of Egypt, and the Lord brought an east wind on the land all that day and all that night. When it was morning, the east wind brought the locusts.

Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a adus vântul de răsărit peste ţară pe tot timpul zilei şi al nopţii; când s-a făcut dimineaţă, vântul de răsărit a adus lăcustele.

14 A nd the locusts went up over all the land of Egypt and rested on all the territory of Egypt. They were very severe; previously there had been no such locusts as they, nor shall there be such after them.

Lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată şi nu va mai fi.

15 F or they covered the face of the whole earth, so that the land was darkened; and they ate every herb of the land and all the fruit of the trees which the hail had left. So there remained nothing green on the trees or on the plants of the field throughout all the land of Egypt.

Ele au acoperit întreaga ţară şi tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din ţară şi tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată ţara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci şi nici plante pe câmp.

16 T hen Pharaoh called for Moses and Aaron in haste, and said, “I have sinned against the Lord your God and against you.

Faraon i-a chemat repede pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, şi împotriva voastră.

17 N ow therefore, please forgive my sin only this once, and entreat the Lord your God, that He may take away from me this death only.”

Iartă-mi şi păcatul acesta şi roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“

18 S o he went out from Pharaoh and entreated the Lord.

Ei au ieşit de la Faraon şi Moise s-a rugat din nou Domnului.

19 A nd the Lord turned a very strong west wind, which took the locusts away and blew them into the Red Sea. There remained not one locust in all the territory of Egypt.

Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.

20 B ut the Lord hardened Pharaoh’s heart, and he did not let the children of Israel go. The Ninth Plague: Darkness

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a lăsat pe israeliţi să plece. A noua urgie: întunericul

21 T hen the Lord said to Moses, “Stretch out your hand toward heaven, that there may be darkness over the land of Egypt, darkness which may even be felt.”

Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată ţara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“

22 S o Moses stretched out his hand toward heaven, and there was thick darkness in all the land of Egypt three days.

Moise şi-a întins mâna spre cer şi s-a făcut un mare întuneric peste toată ţara Egiptului timp de trei zile.

23 T hey did not see one another; nor did anyone rise from his place for three days. But all the children of Israel had light in their dwellings.

Oamenii nu se puteau vedea unii pe alţii şi timp de trei zile nu s-au putut mişca de unde erau; dar toţi israeliţii au avut lumină acolo unde locuiau.

24 T hen Pharaoh called to Moses and said, “Go, serve the Lord; only let your flocks and your herds be kept back. Let your little ones also go with you.”

Faraon l-a chemat pe Moise şi i-a zis: – Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului. Copiii voştri pot merge cu voi, însă turmele şi cirezile voastre vor rămâne.

25 B ut Moses said, “You must also give us sacrifices and burnt offerings, that we may sacrifice to the Lord our God.

Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne laşi să aducem jertfe şi arderi-de-tot Domnului, Dumnezeul nostru.

26 O ur livestock also shall go with us; not a hoof shall be left behind. For we must take some of them to serve the Lord our God, and even we do not know with what we must serve the Lord until we arrive there.”

Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, şi nu ştim ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.

27 B ut the Lord hardened Pharaoh’s heart, and he would not let them go.

Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi acesta n-a vrut să-i lase să plece.

28 T hen Pharaoh said to him, “Get away from me! Take heed to yourself and see my face no more! For in the day you see my face you shall die!”

Apoi Faraon i-a zis: – Ieşi de la mine! Fereşte-te să-mi mai vezi faţa, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea faţa, vei muri.

29 S o Moses said, “You have spoken well. I will never see your face again.”

– Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ţi voi mai vedea faţa.