1 T hen Elisha said, “Hear the word of the Lord. Thus says the Lord: ‘Tomorrow about this time a seah of fine flour shall be sold for a shekel, and two seahs of barley for a shekel, at the gate of Samaria.’”

Elisei a zis: – Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“

2 S o an officer on whose hand the king leaned answered the man of God and said, “Look, if the Lord would make windows in heaven, could this thing be?” And he said, “In fact, you shall see it with your eyes, but you shall not eat of it.” The Syrians Flee

Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu: – Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru. – Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca! Asediul este ridicat

3 N ow there were four leprous men at the entrance of the gate; and they said to one another, “Why are we sitting here until we die?

La intrarea porţii erau patru leproşi care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri?

4 I f we say, ‘We will enter the city,’ the famine is in the city, and we shall die there. And if we sit here, we die also. Now therefore, come, let us surrender to the army of the Syrians. If they keep us alive, we shall live; and if they kill us, we shall only die.”

Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“

5 A nd they rose at twilight to go to the camp of the Syrians; and when they had come to the outskirts of the Syrian camp, to their surprise no one was there.

Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo,

6 F or the Lord had caused the army of the Syrians to hear the noise of chariots and the noise of horses—the noise of a great army; so they said to one another, “Look, the king of Israel has hired against us the kings of the Hittites and the kings of the Egyptians to attack us!”

pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor ca să vină împotriva lor.

7 T herefore they arose and fled at twilight, and left the camp intact—their tents, their horses, and their donkeys—and they fled for their lives.

Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.

8 A nd when these lepers came to the outskirts of the camp, they went into one tent and ate and drank, and carried from it silver and gold and clothing, and went and hid them; then they came back and entered another tent, and carried some from there also, and went and hid it.

Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns.

9 T hen they said to one another, “We are not doing right. This day is a day of good news, and we remain silent. If we wait until morning light, some punishment will come upon us. Now therefore, come, let us go and tell the king’s household.”

În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

10 S o they went and called to the gatekeepers of the city, and told them, saying, “We went to the Syrian camp, and surprisingly no one was there, not a human sound—only horses and donkeys tied, and the tents intact.”

Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“

11 A nd the gatekeepers called out, and they told it to the king’s household inside.

Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat.

12 S o the king arose in the night and said to his servants, “Let me now tell you what the Syrians have done to us. They know that we are hungry; therefore they have gone out of the camp to hide themselves in the field, saying, ‘When they come out of the city, we shall catch them alive, and get into the city.’”

Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi: – Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“

13 A nd one of his servants answered and said, “Please, let several men take five of the remaining horses which are left in the city. Look, they may either become like all the multitude of Israel that are left in it; or indeed, I say, they may become like all the multitude of Israel left from those who are consumed; so let us send them and see.”

Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: – Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.

14 T herefore they took two chariots with horses; and the king sent them in the direction of the Syrian army, saying, “Go and see.”

Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“

15 A nd they went after them to the Jordan; and indeed all the road was full of garments and weapons which the Syrians had thrown away in their haste. So the messengers returned and told the king.

Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege.

16 T hen the people went out and plundered the tents of the Syrians. So a seah of fine flour was sold for a shekel, and two seahs of barley for a shekel, according to the word of the Lord.

Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.

17 N ow the king had appointed the officer on whose hand he leaned to have charge of the gate. But the people trampled him in the gate, and he died, just as the man of God had said, who spoke when the king came down to him.

Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el.

18 S o it happened just as the man of God had spoken to the king, saying, “Two seahs of barley for a shekel, and a seah of fine flour for a shekel, shall be sold tomorrow about this time in the gate of Samaria.”

S-a împlinit întocmai cum i-a profeţit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“

19 T hen that officer had answered the man of God, and said, “Now look, if the Lord would make windows in heaven, could such a thing be?” And he had said, “In fact, you shall see it with your eyes, but you shall not eat of it.”

Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“

20 A nd so it happened to him, for the people trampled him in the gate, and he died.

Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit.