1 A nd the sons of the prophets said to Elisha, “See now, the place where we dwell with you is too small for us.

Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei: – Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2 P lease, let us go to the Jordan, and let every man take a beam from there, and let us make there a place where we may dwell.” So he answered, “Go.”

Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta. – Duceţi-vă! le-a răspuns el.

3 T hen one said, “Please consent to go with your servants.” And he answered, “I will go.”

Atunci unul din ei a zis: – Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. – Voi veni! le-a răspuns el.

4 S o he went with them. And when they came to the Jordan, they cut down trees.

Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii.

5 B ut as one was cutting down a tree, the iron ax head fell into the water; and he cried out and said, “Alas, master! For it was borrowed.”

Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: – Ah, stăpâne, era împrumutat!

6 S o the man of God said, “Where did it fall?” And he showed him the place. So he cut off a stick, and threw it in there; and he made the iron float.

Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: – Unde a căzut? Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7 T herefore he said, “Pick it up for yourself.” So he reached out his hand and took it. The Blinded Syrians Captured

Apoi a zis: – Ridică-l! El a întins mâna şi l-a luat. Elisei şi arameii

8 N ow the king of Syria was making war against Israel; and he consulted with his servants, saying, “My camp will be in such and such a place.”

Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“

9 A nd the man of God sent to the king of Israel, saying, “Beware that you do not pass this place, for the Syrians are coming down there.”

Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“

10 T hen the king of Israel sent someone to the place of which the man of God had told him. Thus he warned him, and he was watchful there, not just once or twice.

Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori.

11 T herefore the heart of the king of Syria was greatly troubled by this thing; and he called his servants and said to them, “Will you not show me which of us is for the king of Israel?”

Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: – Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

12 A nd one of his servants said, “None, my lord, O king; but Elisha, the prophet who is in Israel, tells the king of Israel the words that you speak in your bedroom.”

Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns: – Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

13 S o he said, “Go and see where he is, that I may send and get him.” And it was told him, saying, “Surely he is in Dothan.”

Şi regele a zis: – Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă. Când s-au întors i-au zis: – Este la Dotan.

14 T herefore he sent horses and chariots and a great army there, and they came by night and surrounded the city.

Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15 A nd when the servant of the man of God arose early and went out, there was an army, surrounding the city with horses and chariots. And his servant said to him, “Alas, my master! What shall we do?”

Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: – Ah, stăpâne, ce vom face?

16 S o he answered, “Do not fear, for those who are with us are more than those who are with them.”

– Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

17 A nd Elisha prayed, and said, “ Lord, I pray, open his eyes that he may see.” Then the Lord opened the eyes of the young man, and he saw. And behold, the mountain was full of horses and chariots of fire all around Elisha.

Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.

18 S o when the Syrians came down to him, Elisha prayed to the Lord, and said, “Strike this people, I pray, with blindness.” And He struck them with blindness according to the word of Elisha.

În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei.

19 N ow Elisha said to them, “This is not the way, nor is this the city. Follow me, and I will bring you to the man whom you seek.” But he led them to Samaria.

Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria.

20 S o it was, when they had come to Samaria, that Elisha said, “ Lord, open the eyes of these men, that they may see.” And the Lord opened their eyes, and they saw; and there they were, inside Samaria!

După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „ Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 N ow when the king of Israel saw them, he said to Elisha, “My father, shall I kill them? Shall I kill them? ”

Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: – Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22 B ut he answered, “You shall not kill them. Would you kill those whom you have taken captive with your sword and your bow? Set food and water before them, that they may eat and drink and go to their master.”

– Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23 T hen he prepared a great feast for them; and after they ate and drank, he sent them away and they went to their master. So the bands of Syrian raiders came no more into the land of Israel. Syria Besieges Samaria in Famine

Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel. Foamete în Samaria asediată

24 A nd it happened after this that Ben-Hadad king of Syria gathered all his army, and went up and besieged Samaria.

După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria.

25 A nd there was a great famine in Samaria; and indeed they besieged it until a donkey’s head was sold for eighty shekels of silver, and one-fourth of a kab of dove droppings for five shekels of silver.

Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ de porumbel – cinci şecheli.

26 T hen, as the king of Israel was passing by on the wall, a woman cried out to him, saying, “Help, my lord, O king!”

Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: – Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

27 A nd he said, “If the Lord does not help you, where can I find help for you? From the threshing floor or from the winepress?”

Dar el i-a zis: – Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 T hen the king said to her, “What is troubling you?” And she answered, “This woman said to me, ‘Give your son, that we may eat him today, and we will eat my son tomorrow.’

Apoi regele a continuat: – Ce problemă ai? Ea a răspuns: – Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29 S o we boiled my son, and ate him. And I said to her on the next day, ‘Give your son, that we may eat him’; but she has hidden her son.”

Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

30 N ow it happened, when the king heard the words of the woman, that he tore his clothes; and as he passed by on the wall, the people looked, and there underneath he had sackcloth on his body.

Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac.

31 T hen he said, “God do so to me and more also, if the head of Elisha the son of Shaphat remains on him today!”

El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

32 B ut Elisha was sitting in his house, and the elders were sitting with him. And the king sent a man ahead of him, but before the messenger came to him, he said to the elders, “Do you see how this son of a murderer has sent someone to take away my head? Look, when the messenger comes, shut the door, and hold him fast at the door. Is not the sound of his master’s feet behind him?”

Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“

33 A nd while he was still talking with them, there was the messenger, coming down to him; and then the king said, “Surely this calamity is from the Lord; why should I wait for the Lord any longer?”

În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis: – Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul ?