1 I tell the truth in Christ, I am not lying, my conscience also bearing me witness in the Holy Spirit,

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

2 t hat I have great sorrow and continual grief in my heart.

că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

3 F or I could wish that I myself were accursed from Christ for my brethren, my countrymen according to the flesh,

întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

4 w ho are Israelites, to whom pertain the adoption, the glory, the covenants, the giving of the law, the service of God, and the promises;

şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

5 o f whom are the fathers and from whom, according to the flesh, Christ came, who is over all, the eternally blessed God. Amen. Israel’s Rejection and God’s Purpose

Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6 B ut it is not that the word of God has taken no effect. For they are not all Israel who are of Israel,

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

7 n or are they all children because they are the seed of Abraham; but, “In Isaac your seed shall be called.”

Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

8 T hat is, those who are the children of the flesh, these are not the children of God; but the children of the promise are counted as the seed.

Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

9 F or this is the word of promise: “At this time I will come and Sarah shall have a son.”

Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

10 A nd not only this, but when Rebecca also had conceived by one man, even by our father Isaac

Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

11 ( for the children not yet being born, nor having done any good or evil, that the purpose of God according to election might stand, not of works but of Him who calls),

Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

12 i t was said to her, “The older shall serve the younger.”

i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

13 A s it is written, “Jacob I have loved, but Esau I have hated.” Israel’s Rejection and God’s Justice

Aşa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

14 W hat shall we say then? Is there unrighteousness with God? Certainly not!

Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

15 F or He says to Moses, “I will have mercy on whomever I will have mercy, and I will have compassion on whomever I will have compassion.”

Căci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

16 S o then it is not of him who wills, nor of him who runs, but of God who shows mercy.

Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

17 F or the Scripture says to the Pharaoh, “For this very purpose I have raised you up, that I may show My power in you, and that My name may be declared in all the earth.”

pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

18 T herefore He has mercy on whom He wills, and whom He wills He hardens.

Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Y ou will say to me then, “Why does He still find fault? For who has resisted His will?”

Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 B ut indeed, O man, who are you to reply against God? Will the thing formed say to him who formed it, “Why have you made me like this?”

Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

21 D oes not the potter have power over the clay, from the same lump to make one vessel for honor and another for dishonor?

Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

22 W hat if God, wanting to show His wrath and to make His power known, endured with much longsuffering the vessels of wrath prepared for destruction,

Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

23 a nd that He might make known the riches of His glory on the vessels of mercy, which He had prepared beforehand for glory,

Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

24 e ven us whom He called, not of the Jews only, but also of the Gentiles?

incluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

25 A s He says also in Hosea: “I will call them My people, who were not My people, And her beloved, who was not beloved.”

Aşa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

26 “ And it shall come to pass in the place where it was said to them, ‘You are not My people,’ There they shall be called sons of the living God.”

Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

27 I saiah also cries out concerning Israel: “Though the number of the children of Israel be as the sand of the sea, The remnant will be saved.

Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

28 F or He will finish the work and cut it short in righteousness, Because the L ord will make a short work upon the earth.”

căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

29 A nd as Isaiah said before: “Unless the L ord of Sabaoth had left us a seed, We would have become like Sodom, And we would have been made like Gomorrah.” Present Condition of Israel

Aşa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

30 W hat shall we say then? That Gentiles, who did not pursue righteousness, have attained to righteousness, even the righteousness of faith;

Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

31 b ut Israel, pursuing the law of righteousness, has not attained to the law of righteousness.

însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

32 W hy? Because they did not seek it by faith, but as it were, by the works of the law. For they stumbled at that stumbling stone.

De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

33 A s it is written: “Behold, I lay in Zion a stumbling stone and rock of offense, And whoever believes on Him will not be put to shame.”

aşa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“